Un arheolog britanic de renume analizează alegerile din România ca parte a unei tendințe mai ample: „Oamenii s-au săturat de democrație. Caută o nouă frică”

David Wengrow, un arheolog britanic, afirmă că „ceea ce se întâmplă în România este un exemplu extrem al unui fenomen global: democrația a devenit o competiție, asemănătoare cu un meci sportiv, între doi adversari.”

Cu ocazia primului tur al alegerilor prezidențiale din România, care a avut loc pe 4 mai, George Simion, suveranistul, și Nicușor Dan, candidatul pro-european, au ajuns în turul 2, generând o divizare puternică în societate. Wengrow subliniază că această polarizare are implicații profunde asupra viitorului democrației românești, având în vedere paralelismul cu alegerile din Statele Unite, care au fost percepute ca un meci de box verbal.

Deși nu este specialist pe problematica României, el sugerează că acest fenomen ar putea face parte dintr-un proces democratic, dar este crucial ca acest proces să rămână o componentă minoră.

Dacă democrația este despre participarea cetățenilor, atunci alegerile care se concentrează pe personalități, oricât de valoroase ar fi acestea, devin despre carisma lor. Grecii antici, adesea menționați ca fundamentaliști ai democrației, nu au promovat alegerile din acest motiv.

Aceștia considerau că alegerile favorizează o politică aristocratică, unde se decide cine este „cel mai capabil” să conducă, ceea ce atrage indivizi dornici de putere, care pot ignora valorile democratice.

În Antichitate, liderii erau aleși printr-un sistem de tragere la sorți, care implica selectarea aleatorie a conducătorului pe o perioadă determinată. Deși există riscul de a trasa o persoană nepotrivită, este evident că și alegerile pot conduce la rezultate similare, promovând frecvent aceleași tipuri de indivizi.

„Care este contribuția noastră în această situație?”

– Ce credeți că determină oamenii să aleagă lideri extremiști?– S-ar putea să fie nevoie să îi întrebi pe ei înșiși. Eu nu pot explica tiparul votului. Am fost impresionat de un interviu cu un politician german cu rădăcini naziste care a afirmat că simte că oamenii s-au săturat de democrație și caută un nou motiv de temere.

Aceasta este o afirmație uluitoare, care, deși nu este reprezentativă la scară largă, sugerează că atunci când cetățenii simt că democrația nu le satisface nevoile fundamentale, pot deveni vulnerabili la extremism. Aceasta este o problemă pe care cei care se consideră progressiști ar trebui să o analizeze în profunzime.

Un aspect vital este calitatea informației și manipularea adevărului – un fenomen evident în politica contemporană.

„Sunt optimist în legătură cu tinerii. Ei își găsesc moduri de a nu fi copleșiți”

– România s-a confruntat cu manipularea digitală încă de la primele alegeri din noiembrie, anul acesta anulate. Cum putem contracara această influență puternică a social media?– În cartea noastră, explorăm trei forme fundamentale de putere în societate: controlul forței, carisma și controlul cunoașterii.

Aceste strategii de dominare sunt folosite de oameni pentru a-și influența reciproc comportamentele. Dacă recunoaștem acest lucru, putem înțelege că mecanismele de control sunt simple. Orice formă de media este o tentativă de influență, iar pentru a fi cu adevărat liberi, trebuie să fim critici.

Tinerii, cum ar fi copiii mei, sunt familiarizați cu tehnologia și nu se simt intimidați. Ei învață să filtreze informația, să se protejeze și să construiască rețele alternative, în timp ce generațiile mai în vârstă se simt depășite. Optimismul meu în legătură cu tinerii provine din încrederea că își vor dezvolta metode de a nu fi copleșiți.

De asemenea, calitatea și independența jurnalismului devin esențiale. Jurnaliștii sunt adesea cenzurați sau atacați, iar în Marea Britanie, autocenzura este prevalentă. O democrație funcțională necesită jurnaliști liberi care să investigheze și să informeze.

„Există contradicții profunde în povestea convențională a democrației”

Wengrow, în vârstă de 52 de ani, este arheolog și cadru universitar la University College London. Este coautor al cărții „The Dawn of Everything: A New History of Humanity”.

Această lucrare, publicată în 2021, oferă o reinterpretare a istoriei umane, contestând narațiunea că evoluția societăților a fost una liniară, de la egalitarism la ierarhie. Cartea a fost finalistă pentru Premiul Orwell în 2022.

– În „The Dawn of Everything”, propuneți o „reevaluare” a originilor societății. Puteți să ne explicați?– Este des întâlnit să privim democrația prin prisma istoriei grecești. Totuși, nu analizăm practicile democratice ca fiind activități de decizie colectivă, unde toate opiniile sunt valoroase.

Modificând perspectiva asupra democrației, realizăm că istoria ei este mult mai amplă. Democrația nu este o simplă invenție din Grecia Antică, ci o istorie universală a deciziilor non-violente.

Astfel, am propus în carte o discuție despre diversele tradiții democratice, mai degrabă decât a le asocia exclusiv cu cultura occidentală.

Aceasta aduce multiple complicații. De exemplu, nuanțarea ideii că democrația este exclusiv occidentală necesită explicații pentru felul în care majoritatea istoricilor din trecut erau, de fapt, antidemocratici.

Există multe contradicții în povestea clasică a democrației, care este adesea asociată cu civilizația occidentală.

Avem așteptări scăzute de la democrația modernă?

– Invidia și inegalitatea nu sunt trăsături de lungă durată. Totuși, am crescut cu ideea preconcepută că inegalitățile sunt inerente – dar nu neapărat.

Mai degrabă, discutăm despre sistemele pe care oamenii le-au construit pentru a gestiona aceste inegalități. Ni se spune că în trecutul umanității nu existau inegalități.

Narațiunea curentă sugerează că odată cu apariția agriculturii, a elevat proprietatea privată și competiția, ceea ce a dus la o degradare a democrației ideale.

Această viziune generează așteptări reduse în legătură cu democrația modernă. Se sugerează că suntem într-o poziție inferioară din start.

Astfel, se afirmă că sistemele internaționale actuale favorizează oligarhii și liderii autoritari. Conceptul că democrația și egalitatea sunt naturale doar la scară mică pare să fie adânc înrădăcinat.

Însă, există dovezi istorice care arată că oamenii s-au organizat democratic la scară mare. Ideea că democrația e fatală la scară extinsă este problematica.

– Traseul de la egalitate către ierarhie nu a fost inevitabil. Ce credeți că ne-a împiedicat să ne eliberăm de formele de organizare dominate de inegalitate?– Cred că este esențial să ne uităm la istoria recentă, în special la ultimile generații, dar și la impactul imperiilor și al violenței în societate.

În fapt, drumul pe care ne aflăm nu a fost singura alegere disponibilă. Au existat numeroase parcursuri posibile, dar insuficient explorate.

Putem schimba istoria prin lecțiile trecutului

– „E momentul să ne modificăm parcursul istoric, având în vedere trecutul”, este o idee expusă de regretatul meu coleg, David Graeber. Ce presupune asta?– Această transformare este deja în curs de desfășurare. Toate conceptele noastre fundamentale despre politică, economie și religie se ancorează într-o înțelegere amplă a istoriei.

Același principiu se aplică și la marile mișcări politice ce influențează actualitatea, fiecare având o viziune specifică asupra istoriei.

Din perspectiva mea de arheolog, am constatat că în ultimele decenii, cunoștințele noastre despre istoria umanității s-au extins considerabil, oferind o imagine contrastantă față de perspectiva tradițională.

Fiecare generație de oameni are datoria de a se raporta la trecut pentru a determina direcțiile viitoare.

Astfel, schimbarea direcției istoriei poate începe cu o discuție profundă despre evenimentele deja petrecute sau modul în care le-am perceput.