Câte imobile din București ar putea ceda în urma unui cutremur major, dincolo de informațiile oficiale

Conform datelor oferite de Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic, în București există 412 clădiri clasificate cu risc seismic 1 (RsI). Totuși, realitatea din teren indică faptul că în Capitală există mai mult de 2.200 de imobile vulnerabile în cazul unui seism.

• Astăzi se împlinesc 48 de ani de la cutremurul devastator din România.

Imobilele din categoria RsI sunt cele considerate "cu susceptibilitate de prăbușire, totală sau parțială, la acțiunea cutremurului de proiectare corespunzător stării-limită ultime", conform legislației în vigoare.

În afară de cele 412 imobile clasificate cu RsI, Bucureștiul mai cuprinde și 1.481 de clădiri încadrate în categoriile de urgență U1, U2 și U3. Aceste categorii de urgență erau utilizate pentru expertizarea clădirilor înainte de 1997 și ulterior au fost înlocuite de clasele de risc seismic.

• U1: consolidare necesară în maxim 2 ani;
• U2: consolidare necesară în maxim 5 ani;
• U3: consolidare necesară în maxim 10 ani.

Într-un interviu recent, inginerul Matei Sumbasacu, fondatorul organizației Re:Rise, ce se dedică reducerii riscului seismic în România, a menționat că și imobilele din categoriile de urgență fac parte din cele cu risc seismic 1.

Un simplu calcul indică faptul că peste 1.800 de clădiri sunt într-o poziție vulnerabilă în cazul unui cutremur major în București.

Mai mult de 2.000 de imobile din București, vulnerabile la seism

Analizând situația de pe teren, s-a constatat că realitatea este chiar mai gravă. Potrivit evaluărilor efectuate de Re:Rise, la 48 de ani de la cutremurul din 1977, Bucureștiul dispune de peste 2.200 de imobile vulnerabile la seism.

Această diferență de cifre este determinată de faptul că mii de clădiri din Capitală nu au fost expertizate până în prezent și, prin urmare, nu sunt incluse în statisticile autorităților locale.

Informațiile disponibile indică faptul că 350 de clădiri se află într-o situație de risc ridicat de prăbușire în urma unui cutremur major.

Cutremurul din 1977

Pe 4 martie 1977, la ora 21:22, România a fost afectată de un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter, având epicentrul în Vrancea, la o adâncime de 100 de kilometri.

Marți se împlinesc 48 de ani de la acest seism devastator, în urma căruia au murit peste 1.500 de oameni, din care aproximativ 1.400 doar în Capitală. Acest cutremur a rănit peste 11.000 de persoane și a distrus peste 35.000 de locuințe.

Printre victimele cutremurului s-au numărat personalități precum actorii Toma Caragiu și Eliza Petrachescu, dar și artista Doina Badea.

Cel mai puternic cutremur din istoria recentă a României a avut loc pe 10 noiembrie 1940, fiind măsurat cu 7,4 grade pe scara Richter.

Fricile bucureștenilor în fața seismelor

Un studiu realizat de Fundația Comunitară București indică faptul că cea mai mare temere a bucureștenilor este legată de problemele de sănătate, urmată de frica de cutremure.

Sondajul a fost realizat pe un eșantion de 500 de persoane, iar rezultatele arată că 59% dintre respondenti se tem de un posibil cutremur. Această teamă este resimțită mai intens în rândul femeilor (62%) comparativ cu bărbații (51%).

Temeri asociate cu seismele

În perspectiva unui cutremur major, temerile principale ale bucureștenilor includ pierderea unor persoane dragi (83%), prăbușirea clădirilor (75%) și riscul de a suferi răni sau de a pierde viața (67%), conform raportului programului 'Bucureștiul Pregătit'.

Aproape jumătate dintre respondenți, 49%, consideră că sunt informați cu privire la pașii ce trebuie urmați în cazul unui cutremur. În schimb, 32% dintre respondenți nu au discutat nimic cu familiile despre ce trebuie făcut în astfel de situații.

19% dintre respondenți afirmă că familia lor știe cum să închidă gazul și electricitatea în urma unui cutremur.

Încrederea în clădirile școlare

Un sondaj realizat de Fundația Comunitară București arată că 4 din 10 părinți au încredere în siguranța clădirilor unde învață copiii lor.

Creșterea părinților care au încredere în capacitatea cadrelor didactice de a gestiona o situație de urgență este semnificativ mai mică, doar o treime având această încredere.