Cazul Nordis: judecătorul care a eliberat-o pe Laura Vicol, contestat de colega de complet cu referințe din propria lui lucrare
Judecătoarea Elena Barbu de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a exprimat o opinie separată prin care a contestat eliberarea acuzaților din cazul Nordis, contrazicându-l pe Mihail Udroiu, colegul său care s-a opus arestării preventive, folosind chiar opiniile sale, prezentate în lucrarea care servește drept bază de studiu pentru studenții și profesioniștii din domeniul dreptului.
- Elena Barbu a susținut arestarea preventivă a inculpaților Nordis, propunând în schimb măsurile de arest la domiciliu pentru unii dintre aceștia. Câteva detalii din motivare au fost publicate recent în G4Media. Ca urmare a divergenței dintre ceilalți doi judecători, Laura Vicol și ceilalți inculpați au fost lăsați să plece, unii dintre ei sub control judiciar.
- În opinia sa separată, judecătoarea evidențiază cum ceilalți doi magistrați au depășit atribuțiile prin implicarea în evaluarea fondului, axându-se pe încadrarea juridică a faptelor și pe administrarea probelor.
- Lucrarea „Codul de procedură penală. Comentariu pe articole”, coordonată de Mihail Udroiu, are peste 1.700 de pagini, detaliind legislația penală într-un format util pentru practicieni. Această lucrare științifică a fost citată de Elena Barbu pentru a-și susține argumentele în favoarea arestării preventive a inculpaților Nordis.
- Mihail Udroiu a fost consilier al fostei șefe DIICOT, Alina Bica, care a fost condamnată pentru favorizarea infractorului Ovidiu Tender. Laura Vicol a fost avocata acesteia, fiind actualmente în Italia.
Judecătoarea Elena Barbu, parte a completului de divergență, a pledat pentru arestarea preventivă a inculpaților din dosarul Nordis, dorind plasarea în arest la domiciliu a trei dintre ei.
Completul inițial format din Elena Barbu și Mihail Udroiu nu a reușit să ajungă la un consens, astfel că a fost desemnat un al treilea judecător – Luminița Criștiu Ninu. Aceștia din urmă au decis să aplice controlul judiciar pentru inculpați, fără măsuri adiționale pentru Laura Vicol.
În motivarea deciziei lor, judecătorii au conchis că probele procuraturii nu sunt suficiente pentru a susține suspiciunea rezonabilă de comitere a infracțiunilor, punând la îndoială temeinicia acuzațiilor.
Udroiu și Criștiu Ninu consideră că anumite fapte invocate de procurori sunt incorect încadrate, sugerând că probele sugerează infracțiuni diferite de cele pentru care inculpații au fost acuzați.
Un exemplu relevant se referă la cheltuielile exorbitante pentru zboruri private și petreceri în cluburi de lux, care au fost caracterizate de judecători drept cheltuieli de protocol, nu de delapidare.
„Acestea fac parte din strategia de imagine a oricărui antreprenor, fără a putea fi considerate acte de delapidare”, susțin cei doi judecători care s-au opus arestării.
În contrast, judecătoarea Elena Barbu a argumentat necesitatea unor măsuri restrictive, dezvăluind că judecătorul de la Curtea de Apel București a adopta un „raționament echilibrat și firesc” în a considera probele disponibile.
Aspecte legale
În opinia sa separată, consultată pentru a evidenția conținutul acesteia, judecătoarea Elena Barbu afirmă că este îndeplinită cerința „suspiciunii rezonabile” pentru aplicarea măsurilor preventive de restricție.
Președinta completului contestă afirmațiile celorlalți doi judecători, subliniind că dovezile din dosar sunt concludente pentru fiecare infracțiune și pentru fiecare inculpat.
Conform legislației penale și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, judecătoarea Barbu explică faptul că suspiciunea rezonabilă necesită ca starea de fapt prezentată de procuror să fie asociată în mod rezonabil cu elementele infracțiunii așa cum sunt definite în norma penală, judecătorul de drepturi și libertăți având obligația de a examina dacă fapta materială reținută în sarcina inculpatului se corelează formal cu acțiunile sau inacțiunile stipulate de norma de incriminare.
Diferențele între teorie și aplicarea în instanță
În argumentația sa privind îndeplinirea condiției de „suspiciune rezonabilă”, judecătoarea Elena Barbu face referire la lucrarea științifică coordonată de Mihail Udroiu.
Lucrarea „Codul de procedură penală. Comentariu pe articole” este considerată un text de referință pentru studenți și practicieni în domeniu.
„Este un consens în doctrină și jurisprudența instanțelor că termenul ‘suspiciune rezonabilă’ semnifică existența unor probe suficiente pentru a permite o deducere logică, realistă și fără exagerări că inculpatul a comis o infracțiune”, argumentează Elena Barbu.
Într-un caz de acest tip, mai mulți judecători sunt implicați în examinarea dosarului, iar aceștia includ:
- Un judecător de drepturi și libertăți, care decide asupra eligibilității inculpaților de a fi cercetați în libertate sau de a fi plasați în arest. De obicei, fiindcă dosarul poate dura mai multe luni sau chiar ani, sunt mai mulți judecători care se pronunță periodic asupra acestui aspect.
- Un judecător pentru camera preliminară, care determină dacă acuzațiile sunt legale și dacă probele sunt suficiente pentru a ajunge la o judecată. Acesta oferă aprobarea că judecata poate începe.
- Judecătorul de fond, urmat de judecătorii din apel, în cazul în care există apel.
Judecătoarea Barbu contestă decizia celorlalți doi judecători, reproșându-le că s-au bazat pe analiza probele și a încadrarea juridică a faptelor. De exemplu, aceștia au afirmat că o expertiză era necesară pentru stabilirea prejudiciului și s-au plâns că doar 20% dintre păgubiții Nordis au fost audiați. În opinia sa, aceste aspecte se impun a fi analizate de judecătorul de fond, nu de judecătorul de drepturi și libertăți.
Confuzie între atribuțiile judecătorilor și ale procurorilor
„Judecătorul de drepturi și libertăți nu ar trebui să evalueze temeinicia acuzației sau fiabilitatea probelor prezentate de procuror; aceste detalii ar aparține unei analize care s-ar desfășura în faza judecării reale a cauzei”, susține judecătoarea Elena Barbu.
Ea reafirmă că procesul penal trebuie să respecte principiul separării funcțiilor judiciare, care include funcția de urmărire penală, respectiv rolul judecătorului în apărarea drepturilor fundamentale pe durata acelei proceduri.
De asemenea, judecătorul de drepturi și libertăți are rolul de a verifica dacă probele adunate de procuror confirmă în mod rezonabil acuzația, așa cum dorește legea.
Barbu subliniază că sintagma „suspiciune rezonabilă” se referă la existența unor dovezi ce pot susține, printr-un raționament echilibrat și realist, concluzia că inculpatul a comis o infracțiune.
În opinia sa separată, judecătoarea Elena Barbu face o analiză detaliată a probelor, detaliind, pe parcursul a peste 100 de pagini, dovezile per fiecare inculpat și fiecare infracțiune, din care reiese suspiciunea rezonabilă privind vinovăția acuzaților.
Motivele pentru care Laura Vicol nu a fost arestată
Referitor la riscul social, care joacă un rol crucial în deciziile de aplicare a măsurilor preventive, judecătoarea a subliniat că inculpații au încercat să își ascundă urmele.
Ea a menționat că Laura Vicol a prezentat anchetatorilor un alt telefon decât cel utilizat anterior perchezițiilor.
De asemenea, judecătoarea a considerat că modul în care faptele au fost comise, inclusiv utilizarea de înscrisuri false și scheme infracționale elaborate pentru a sprijini un stil de viață extravagant, arată un grad ridicat de pericol social.
Judecătoarea Barbu a recomandat arestarea preventivă a inculpaților din dosar, cu excepția Laurei Vicol și a altor doi inculpați, pentru care a considerat că măsura adecvată ar fi arestul la domiciliu.
Privind pe ceilalți doi inculpați, a notat că aceștia au un rol mai puțin semnificativ în schema infracțională. În schimb, a evidențiat motivele personale care justificau o măsură mai ușoară pentru Laura Vicol.
„Starea de sănătate a inculpatei, care prezintă afecțiuni medicale menționate de avocați, și situația familială delicată cauzată de privarea de libertate a soților, ambii având doi copii minori, indică faptul că arestul la domiciliu cu obligații ar fi suficient pentru a asigura desfășurarea corespunzătoare a procesului”, a motivat Elena Barbu.
Deoarece a fost un complet de trei judecători, opinia judecătoarei Barbu nu a fost determinante în hotărârea finală.
Inculpații din cazul Nordis au fost eliberați pe 14 februarie, fiind în prezent sub control judiciar, cu excepția Laurei Vicol.
Biografia judecătorului Udroiu
Mihail Udroiu a venit pe lume în 1977 la Bumbești-Jiu. A obținut diploma de drept la Universitatea București și a debutat ca judecător stagiar la Babadag.
A ocupat apoi funcții de procuror în diverse parchete, inclusiv la Judecătoria Sector 6, Tribunalul București și Curtea de Apel București, și a fost judecător la Tribunalul București și Tribunalul Bihor.
Între iulie 2013 și noiembrie 2014, a fost consilier al Alinei Bica, fost procuror-șef al DIICOT, care a fost condamnată pentru favorizarea infractorului Ovidiu Tender, fiind acum în Italia. Laura Vicol a fost avocata acesteia.
Din 2015, UDroiu a fost judecător la Curtea de Apel Oradea, iar în octombrie 2023 a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Cazul Nordis în detaliu
Pe 7 octombrie 2024, Recorder a publicat o investigație intitulată „Schema Nordis: O mașinărie de profit a unui clan politico-imobiliar influent.”
Jurnaliștii au relatat că, deși afacerea lui Vladimir Ciorbă, soțul deputatei PSD Laura Vicol-Ciorbă, a înregistrat intrări de milioane de euro, majoritatea promisiunilor de investiții au rămas neîmplinite. În singura clădire finalizată, un hotel din Mamaia, au fost constatate „indicii solide” că apartamentele au fost vândute de mai multe ori.
Pe 10 octombrie, Laura Vicol și-a anunțat demisia din PSD, la trei zile după ce a renunțat și la conducerea comisiei juridice a Camerei Deputaților.
Pe 18 noiembrie, G4Media a relatat că liderul PSD, Marcel Ciolacu, și alții au zburat cu un avion privat închiriat de grupul Nordis, alături de soții Vicol-Ciorbă.
Pe 3 februarie, DIICOT a efectuat percheziții la 70 de adrese în legătură cu constituirea unui grup infracțional organizat, înșelăciune cu gravitate deosebită, delapidare, evaziune fiscală și spălare de bani. La finalul acestor audieri, procurorii au reținut 11 persoane, inclusiv Laura Vicol.
Aceștia au fost plasați în arest preventiv de Curtea de Apel București, iar unele surse au menționat că arestarea Laurei Vicol era „absolut necesară.”
