Ce poate spune limbajul trupului lui Trump despre atitudinea față de incidentul din Alaska, după întâlnirea cu Putin

Analiza limbajului nonverbal, exprimat prin gesturi și mimică, în timpul conferinței de presă de după întâlnirea cu Vladimir Putin sugerează o dezamăgire față de evoluția situației din Alaska.

Comparând interacțiunea de pe pistă cu discursul de la conferința de presă, se constată două registre diferite ale comunicării nonverbale.

Experții observă că salutul pe pistă, după aterizarea liderului rus în Alaska, a fost un gest ce poate semnala recunoașterea statutului și apropiere.

La început, atmosfera părea să se bazeze pe prietenie și apropiere, sugerând că obiectivul lui Trump era să câștige încrederea lui Putin.

Prin gesturi și expresii, părea că doi vechi prieteni sunt bucuroși să se revedă, iar acest ton contrastează cu modul obișnuit în care se poziționează față de alți șefi de stat.

Însă în conferința de presă ce a urmat discuțiilor, limbajul corporal al lui Trump s-a schimbat semnificativ, iar specialistul consideră că există indicii clare de nemulțumire.

Analistul evidențiază că liderul american nu a acordat Putin multă atenție în timp ce acesta vorbea, iar acest comportament poate reflecta amintirea eșecului de a ajunge la un acord în acele circumstanțe.

Strângerea buzelor reprezintă un semn de autocontrol, sugerând că în mintea lui se forma un mesaj pe care nu a îndrăznit să-l exprime.

Psihologul remarcă că, deși poate părea dezamăgit, Trump pare să își convingă publicul că viitorul ar putea fi promițător și că lucruri bune vor apărea.

În final, analiza limbajului trupului indică o realitate internă diferită, probabil încă nerecunoscută, sugerând că rezultatul negocierilor nu a fost exact ceea ce spera.