Cum identifică România dronele rusești și prin ce mijloace poate acționa pentru a le neutraliza. Schimbările din Armata în ultimii ani pentru a face față acestor atacuri

Atunci când dronele kamikaze rusești se îndreaptă spre Ucraina pe Dunăre, radarele românești și sistemele NATO dislocate în țară detectează țintele cu mult înainte să ajungă deasupra țărmului. Detecția timpurie permite avioanelor de interceptare să se ridice în aer din timp, iar apărătorile terestre pot intra în alertă, un proces care s-a perfecționat în ultimii ani. În prezent, România a adoptat o lege clară care stabilește cadrul legal pentru intercepții, ceea ce facilitează gestionarea acestor situații.

Un exercițiu recent a arătat că o țară apropiată a interceptat și doborât mai multe drone rusești, marcând prima intervenție în spațiul său aerian pentru acest tip de amenințare.

În cazul României, atacurile asupra infrastructurilor portuare ucrainene de pe Dunăre au adus drone în apropierea graniței, iar unele au pătruns în spațiul aerian național și chiar s-au prăbușit pe teritoriul nostru. Nici Forțele Aeriene Române, nici cele NATO nu au angajat ținte în luptă, deși obiectele au fost detectate și monitorizate.

Un obstacol major a fost birocratia: nu exista o legislatie adaptată interceptării aeronavelor fara pilot pe timp de pace.

Abia recent a fost adoptată o reglementare clară care descrie pașii pe care le pot urma în astfel de situații forțele armate.

Doborarea dronelor, ultima soluție

Legea prevede ca distrugerea aeronavei fara pilot este o ultimă opțiune. Prioritatea este protejarea vieților, asigurarea că drona nu reprezintă un pericol și că, dacă se distruge, nu cade asupra locuințelor sau a zonelor locuite.

În practică, forțele române detectează dronele, le urmăresc și recurg la interceptări aeriene cu F-16 românești sau cu aeronave ale alianței NATO care operează în țară prin rotație.

Aeronavele, conectate la rețelele radar active, stabilesc poziția țintei, mențin legătura radio și o identifică. Pot interveni cu avertismente ori cu lovituri de neutralizare, iar armele antiaeriene la sol pot efectua acțiuni similare.

Aeronava fără pilot care traversează frontiera în spațiul aerian național fără autorizație poate fi distrusă, neutralizată sau zborul său poate fi preluat sub control.

O provocare: detecția dronelor

Provocarea principală rămâne detectarea timpurie a dronelor rusești și urmărirea lor în timp real prin intermediul radarelor. La începutul conflictului, dronele au pătruns în spațiul românesc înainte ca marile sistemelor de apărare să reacționeze, ceea ce a lăsat timp pentru ajustări.

Dronele Shahed 136, originate din Iran, sunt aeronave fără pilot greu de localizat pe radar, în special la distanțe mari.

Aceste dispozitive sunt relativ mici, zboară încet și la înălțimi joase, ceea ce complică detecția. În plus, reprezintă o amenințare asimetrică: ieftine și suficient de simple pentru a evita lovirea cu rachete costisitoare.

Experții militari au subliniat că aceste dispozitive folosesc materiale nemetalice, ceea ce reduce reflexia pe radar; încă, este posibil să le vedem, dar să nu le urmărim permanent.

Radare NATO, detașate în România

De la primele momente ale conflictului, zona românească a beneficiat de creșterea capacității de detecție și urmărire, mai ales în zonele mlăștinoase și la gurile de vărsare.

În prezent, dronele lansate spre Ucraina sunt adesea reperate încă de la distanțe considerabile deasupra Mării Negre, în apropierea serpentilor sau în larg.

Față de anii anteriori, situațiile în care drona era detectată târziu sau nu era detectată aproape deloc au scăzut, în special deasupra Mării Negre.

De la Insula Șerpilor până la Sulina, distanța pe direcția dreaptă este de aproximativ 44 de kilometri, iar la viteza maximă a dronelor Shahed 136, acestea ar ajunge în zona graniței în circa 15 minute.

Majoritatea dronelor utilizate în atacuri în ultimii ani au fost urmărite de radarul forțelor române, potrivit surselor din domeniu.

Îmbunătățirea detecției vine și din prezența în Dobrogea a unor sisteme radar performante derivate din colaborări internaționale.

Spania, ca exemplu, a dislocat în țară un detașament radar 3D cu rază de detectare de aproximativ 450 km, cunoscut în sector ca un radar de tip 3D denumit Tiger.

SUA contribuie cu echipamente radar în zonă: în 2024 a fost dislocat un sistem Sentinel în tandem cu lansatoare Avenger echipate cu rachete Stinger pentru apărare la distanțe foarte scurte. România urmează să achiziționeze patru asemenea unități Sentinel (AN/MPQ-64 F1) pentru a îmbunătăți supravegherea spațiului aerian.

NATO a dislocat în august 2024 în Cataloi, Tulcea, un radar 3D Lanza LTR-25 cu rază de aproximativ 450 km.

Cum monitorizează România spațiul său aerian

Pe lângă aceste sisteme radar, România se bazează pe un sistem național de monitorizare a spațiului aerian care integrează radar 2D și 3D, fixe și mobile, capabile să scaneze și urmări spațiul aerian la distanțe mari.

Cele mai moderne stații includ radarele fixe 3D AN/FPS-117, în exploatare în cinci unități, cât și stațiile mobile TPS-77, tot în jur de cinci unități. La acestea se adaugă radare mai vechi, sovietice, precum și sistemul mobil TPS-79 Gap Filler.

Pentru monitorizarea Deltei și a frontierei cu Ucraina, dispozitivele radar mobile au fost poziționate în zonă pentru a vedea mai bine la înălțimi mici, acolo unde dronelor le este mai facil să zboare.

Un radar potrivit pentru această misiune este Gap Filler TPS-79, un radar 3D mobil capabil să opereze în medii cu bruiaje intense, având o captare la 360 de grade.

Radarul TPS-79 poate urmări până la 10.000 de metri în înălțime și are o rază de acțiune de peste 190 km.

Este foarte mobil, putând fi instalat în sub 60 de minute, fiind soluția ideală pentru Delta fără a fi amplasat în apropierea zonelor de risc.

Un alt radar mobil 3D este TPS-77, care acționează pe o rază de 470 de kilometri și până la o altitudine de 30,5 kilometri, funcționând în intervalul de frecvență 1215-1400 MHz; totuși nu oferă o acoperire 360.

Cu ce sisteme antiaeriene ar putea România să combată dronele rusești?

Protecția aeriană a României nu este enormă, ci reprezintă un mix de soluții disponibile în prezent:

• sisteme moderne Patriot și avioane F-16 echipate cu rachete AIM 120 AMRAAM și AIM 9X Sidewinder; sisteme mai vechi, dar modernizate Hawk, tunuri Oerlikon și blindate Gepard cu tunuri; sisteme sovietice precum OSA, Strela, Kub sau Volhov cu tunuri antiaeriene.

În plus, aliații contribuie cu opțiuni precum Mamba (SAMP-T) cu rachete Aster, Avenger americane și sistemul anti balistic Aegis Ashore de la Deveselu.

Cele mai utile sisteme anti dronă pentru zona Deltei sunt probabil tunurile Gepard autopropulsate sau tunurile Oerlikon montate la sol.

În cadrul Grupului de Luptă al NATO din Polonia, din care face parte și România, unitățile române au exersat cu Gepard alături de militari americani, polonezi și britanici pentru apărare aeriană la rază foarte scurtă.

Am urmărit în exerciții cum unități române cu Gepard au colaborat cu celelalte forțe pentru a contracara amenințările aeriene în proximități.

Sistemele blindate autopropulsate Gepard

Sistemele Gepard se bazează pe două tunuri Oerlikon de 35 mm, echipate cu un radar de detectare și cu alt radar de urmărire, toate pe platforma Leopard 1.

Chiar dacă proiectul este vechi, ele au demonstrat eficiența în Ucraina în fața dronelor și chiar a unor rachete de croazieră.

Radarul de detectare acoperă aproximativ 15 km, iar raza utilă de tragere este de 3,5 km. Cadența de tir este în jur de 550 de proiectile pe minut pe fiecare turelă.

România deține 43 de unități Gepard.

Sistemul de tunuri antiaeriene Oerlikon

Dispozitivele Oerlikon GDF-003 includ instalații cu două tunuri de 35 mm, montate în baterii mobile pe cadrul de camioane.

Sunt echipate cu radare montate pe vehiculele din baterie, iar sistemele pot fi relocate în funcție de situație.

Complexul Oerlikon 2x35 mm a fost achiziționat în număr mare, iar România a participat la misiuni NATO în Polonia cu aceste sistemele.

Tunurile sunt aduse în echilibru cu radarele și cu echipamentele auxiliare, fiind transportate cu camioane Dac 6x6.

Sistemul 9K33M3 OSA-AKM (SA-8)

România deține aproximativ 20 de unități 9K33M3 OSA-AKM cu rachete ghidate radar.

Acest sistem este mobil, pe platforme blindate, iar fiecare lansator are propriul radar.

Rachetele sunt ghidate de la distanță prin semnal radio; raza de acțiune ajunge la aproximativ 10 km, iar urmărirea poate atinge 6,5 km, iar altitudinea poate atinge 5.000 de metri.

Încă o variantă de apărare la Dunăre: Flota Fluvială

România se poate mândri cu una dintre cele mai puternice flote fluviatile din Europa, situată pe Dunăre, o structură în mare parte modernizată de-a lungul anilor, cu nave destinate operațiunilor în ape interioare.

Viceamiralul Mihai Panait a subliniat că România este unică în Europa prin existența unei flote fluviale viabile, cu aproximativ 20 de unități de luptă.

Există un program de modernizare a navelor din flotă, precum și a armamentului la bord, pentru a răspunde provocărilor din zona Dunării.

S-au modernizat două monitoare, iar al treilea intră în program în acest an. Cele cinci vedete blindate au fost actualizate, iar un plan vizează modernizarea a 12 nave de patrulare, asigurând o putere de foc adecvată.

Interogarea despre utilitatea navelor din Dunăre în fața dronelor kamikaze se repetă pentru a evalua capabilitățile reale ale porturilor ucrainene din zonă.

Toate armele de la bord, de la mitralierele de 14,5 mm, tunurile de calibru mai mare, până la tunul de 100 mm, precum și sisteme MANPADS sau rachete antiaeriene de nouă generație, pot contracara aceste amenințări. Se poate demara în paralel programul de achiziții pentru următoarea generație de rachete de rază scurtă.

Indiferent dacă este vorba despre monitori de pe fluviu, vase de tip vedetă sau nave de patrulare, majoritatea sunt echipate cu arme antiaeriene direcționate manual, nu cu sisteme ghidate de radar.