De Ziua Limbii Române: o privire asupra atitudinelor față de moldovenii care nu vorbesc perfect româna și asupra modului în care pașapoartele românești au fost acordate în contexte controversate
Adesea, pe malul drept al Prutului, avem tendința să judecăm locuitorii din Moldova care aleg să vorbească rusa în loc de română.
Într-un interval de 16 ani, autoritățile au emis în ritm accelerat cetățenie românească către un număr semnificativ de oameni care comunică în principal în limba rusă. Ulterior, au ieșit la iveală sisteme frauduloase de acordare a cetățeniei, alături de rețele care falsificau actele de stare civilă și de afaceri ilegale în valoare de sute de mii de euro.
Este bine să ne amintim acest lucru când românii de pretutindeni marchează pe 31 august Ziua Limbii Române.
În Republica Moldova, sărbătoarea are o însemnătate aparte, după ani de lupte pentru afirmarea limbii române în loc de moldovenească; de aceea este firesc să o vedem în Chișinău, alături de Maia Sandu, și în prezența celui care deține funcția de președinte al României, Nicușor Dan.
Lupta demnă de admirat a moldovenilor pentru limba lor
„Ați oferit o lecție admirabilă lumii întregi prin angajamentul pentru a păstra limba și identitatea acestei comunități”, a afirmat Nicușor Dan în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.
Dincolo de interpretările politice, realitatea este că s-a dus o luptă amplă pentru ca limba română să-și depășească statutul de rudă mai săracă a limbii ruse. Ca observație, pentru cei interesați, există opere care analizează tratamentul limbii române în RSS Moldovenească.
Este adevărat că luptele pentru limba română duse dincolo de Prut nu s-au terminat: în multe regiuni oamenii folosesc în principal rusa în dialogul cotidian, iar abordarea rădăcinilor lingvistice poate fi dificilă după decenii de rusificare.
În continuare, 49,2% dintre ei își declară limba maternă drept „moldovenească”. Însă nu avem dreptul să-i condamnăm, deoarece cunoaștem din experiență cum a influențat geografia și regimurile dominante identitatea lingvistică.
Cum ne-am apărat limba română?
Dacă discutăm despre rădăcinile moldovenilor și despre lupta lor pentru păstrarea limbii române, merită să aducem în discuție și măsurile românești pentru apărarea limbii în contexte concrete.
Nu vorbim doar la nivel declarativ: și în chestiuni legate de școlile de limbă română din Cernăuți sau din sudul Basarabiei există controverse și acțiuni concrete.
Chestiunea cetățeniei este esențială. Între 2009 și martie 2025, România a emis sute de mii de cetățenii românești în situații în care nu se solicita cunoașterea limbii române.
Este vorba despre cei care solicită redobândirea cetățeniei în baza articolului 11 din Legea cetățeniei române, ca o formă de reparație pentru cei care au trăit în Basarabia, Bugeac, nordul Bucovinei, teritorii incluse în URSS în 1940. Acești oameni și urmașii lor beneficiază de o procedură simplificată pentru redobândirea cetățeniei.
Conform datelor oficiale, într-un singur an s-au acordat aproximativ 30.000 de cetățenii prin această procedură, în timp ce alte categorii totalizau în jur de 13.000.
Diferența cheie între prima categorie și restul este că primii nu erau nevoiți să demonstreze cunoașterea limbii române, în timp ce ceilalți trebuiau să o facă.
O consecință a acestei omisiuni legislative a fost apariția, timp de 16 ani în România și în fostele state ale URSS, a unor rețele care facilitau obținerea cetățeniei prin acte contrafăcute, cu plăți de mii de euro, iar funcționarii responsabili ajutau la acest flux ce oferea posibilitatea de a călători liber în Europa.
O întrebare legitimă
Dacă ar fi existat condiția de susținere a unui examen în limba română, nu ar fi existat posibilitatea ca actele de descendență să fie suficiente? În Rusia, de exemplu, verificarea autenticității actelor poate fi dificilă.
Este probabil că da, însă o astfel de cerință lingvistică ar fi îngreunat semnificativ procesul de acordare a cetățeniei române pentru cei cu acte incorecte.
Abia în 2025, după dezbateri intense, Parlamentul a adoptat o lege mai strictă privind redobândirea cetățeniei române, inclusiv cerința dovedirii cunoașterii limbii române la nivelul B1, comparabil cu standardele UE.
De ce nu au fost discutate aceste măsuri elementare în atâtea ani?
Nu există un răspuns unic — doar posibilități, având în vedere sumele mari plătite de cei dornici să obțină pașaportul românesc.
Nu limba rusă e problema, ci necunoașterea limbii române
Potrivit unui răspuns al Autorității Naționale pentru Cetățenie, între 24 februarie 2022 și 8 mai 2023, 5.306 cetățeni ruși au solicitat redobândirea cetățeniei române, iar 1.015 cereri au fost aprobate, depuse înaintea escaladării conflictului în Ucraina. 409 dosare au fost identificate cu acte false.
Din nou, cerința de cunoaștere a limbii române ar fi sprijinit identificarea mai rapidă a acestor dosare.
În timpul acestei anchete, am vizitat de mai multe ori sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie din București pentru a discuta cu cei care depuneau dosare; am constatat că limba rusă era cea mai răspândită printre candidați.
Nu înseamnă că limba rusă ar trebui respinsă sau că autoritățile să limiteze cererile, ci că limba română trebuie să rămână criteriul-cheie pentru acordarea cetățeniei.
O corecție esențială pentru limba română a venit după o întârziere de 16 ani, timp în care unii au profitat de cetățenie, iar cei care au facilitat fluxurile financiare din interiorul sistemului erau familiarizați cu limba română. Cât de mult au folosit-o, rămâne o chestiune de dezbatere.
