Rezerva valutară a României a urcat cu aproximativ două miliarde de euro. Pe fondul acestei creșteri, ponderea datoriei externe pe termen scurt în raport cu rezerve a scăzut, după ce în martie se apropia de nivelul critic.

În august, intrările de aproximativ două miliarde de euro în rezerve au redus raportul datoriei externe pe termen scurt la 77% din totalul rezervelor, față de aproape 90% în martie.

Nu există o obligație legală ca rezervele să supraloreze datoria pe termen scurt, însă practica este larg susținută ca pilon de stabilitate economică, în special în economiile emergente și în cele aflate în curs de dezvoltare.

Regula Guidotti-Greenspan

Numerele experți și organizații internaționale, inclusiv FMI, recomandă regula Guidotti-Greenspan, care stabilește ca rezervele să fie cel puțin egale cu datoria externă pe termen scurt. Această prevedere este văzută ca un indicator cheie al capacității unei economii de a face față șocurilor de lichiditate sau panicilor investitorilor.

Raționamentul este că țările ar trebui să aibă suficiente rezerve pentru a rezista unei retrageri masive de capital străin pe termen scurt.

În realitate, rareori piețele emergente respectă această regulă; România a înregistrat abatere în timpul crizei din 2008.

Tentația de a finanța cu datorii pe termen scurt a fost robustă atunci când oferea economii imediate la costurile de împrumut. În plus, unele țări se bazează pe piețele externe sau pe datorii pe termen scurt, deoarece nu au reputația necesară pentru împrumuturi pe termen lung în plan intern. Consolidarea rezervelor a însemnat renunțarea la oportunități atractive de consum și investiții.

Regula este numită după Pablo Guidotti, fost ministru adjunct al finanțelor din Argentina, și Alan Greenspan, fostul președinte al Rezervei Federale. Guidotti a enunțat pentru prima dată regula într-un seminar G-33 în 1999, în timp ce Greenspan a mediatizat-o pe scară largă într-un discurs la Banca Mondială. În cercetări ulterioare, Guzmán Calafell și Padilla del Bosque au descoperit că raportul dintre rezerve și datorie externă este un predictor relevant al unei crize externe.

De ce contează depășirea datoriei pe termen scurt

Protecție la lichiditate: dacă rezervele acoperă întreaga datorie externă pe termen scurt, riscul unei crize provocate de refuzul creditorilor de a rostogoli împrumuturile — ceea ce ar putea forța ieșiri rapide de capital — este redus.

Încrederea piețelor: Menținerea acestui standard transmite investitorilor internaționali un semnal de gestionare sănătoasă. Dacă rezervele scad sub acest nivel, se transmite un semnal de vulnerabilitate, sporind riscul de atacuri speculative asupra monedei sau economiei.

Gestionarea crizelor: Dacă apare o criză iar datoria pe termen scurt nu mai poate fi reînnoită, având rezerve echivalente permite țării să-și achite obligațiile fără ajustări interne drastice.

Sprijin empiric și de politici. Regula a devenit proeminentă după criza asiatică, iar cercetările arată că țările care respectă acest prag sunt mai puțin vulnerabile la crize valutare și financiare.

Schimbările în strategia de gestionare a rezervelor valutare a BNR

FMI și băncile centrale folosesc acest raport între datorie și rezerve ca indicator principal pentru adecvarea rezervelor atât pentru sectorul public cât și pentru cel privat.

Raportul anual recent publicat de Banca Națională a României (BNR) arată o schimbare notabilă în strategia de gestionare a rezervelor valutare, reorientându-se către o expunere semnificativ sporită pe dolarul american, în detrimentul euro și al altor valute.

Această decizie strategică, alături de o diminuare a deținerilor de numerar, a contribuit la un profit remarcabil de aproape 4 miliarde de lei în 2024, depășind cu 1,4 miliarde de lei performanța anului precedent.

Redefinirea portofoliului: dolarul câștigă teren

Anul 2024 a fost martorul unei dublări a expunerii BNR pe dolarul american în cadrul rezervelor valutare. Această ajustare reflectă evaluarea atentă a condițiilor pieței internaționale și a randamentelor oferite de diverse monede.

Portofoliile de lichiditate denominate în dolari SUA au generat un randament anual de 4,89%, depășind cele 3,58% obținute din portofoliile în euro.

Deși euro își menține ponderea dominantă în totalul rezervelor valutare (50,8% la sfârșitul anului 2024), ponderea dolarului american a atins 26,3%, conform noilor parametri strategici ai BNR, care permit o expunere pe USD între 10% și 35%.

Diversificarea a fost, de asemenea, vizibilă în portofoliile de investiții, cu randamente anuale solide înregistrate pentru lire sterline (4,68%), coroane norvegiene (3,59%), dolari canadieni (5,11%) și dolari australieni (4,24%). În contrast, deținerile în iene japoneze, yuani chinezești și dolari neozeelandezi au generat randamente mai modeste, respectiv 0,03%, 1,46% și 4,82%.