Înapoi în zona descurajării: cum poate fi convinsă Rusia să accepte o pace cu Ucraina
Chiar dacă nu se conturează încă un parcurs clar spre pace, perspectiva soluționării conflictului din Ucraina pare să se îndepărteze tot mai mult. După zilele în care s-a conturat solidaritate în cadrul alianței occidentale și demersuri diplomatice, reacția Rusiei a revenit în tiparul său tradițional: evazivă, amânatoare și agresivă pe plan militar.
Situația în care se poate reveni la pace nu poate fi separată de aspirațiile imperiale ale Rusiei și de dinamica istoriei în continuă mișcare. Încercările de a readuce pacea devin mai dificile pe măsură ce autoritatea agresorului folosește diplomația ca pe o unealtă de câștig timp, creând impresia respectabilității internaționale, în timp ce loviturile sale vizează în mod deliberat obiective civile.
Pe măsură ce Rusia crede că poate obține victoria militară, nu va opri confruntarea
Principalul obstacol în calea unui acord negociat este convingerea Rusiei că poate triumfa militar în acest conflict. Atâta vreme cât această percepție rămâne și câtă vreme China comunistă este dispusă să o susțină, Moscova va persista într-un model brutal de luptă. Așteptarea unei schimbări voluntare în conducerea rusă este o iluzie periculoasă.
Rusia a lansat acest război, în urmă cu peste un deceniu, alimentat de absența descurajării. În 2014, la fel ca în 2022, Statele Unite nu au transmis un avertisment clar despre riscurile agresiunii. Decidenții Obama și Biden poartă responsabilitatea pentru apariția unui context care a permis atacurile repetate ale Rusiei. Europa, în parte, a contribuit decisiv la eșecul descurajării colective. Criza actuală este rezultatul unor erori strategice a căror corectare necesită un efort consecvent, sprijinit de o viziune nouă asupra viitorului.
Dilema administrației Trump seamănă, într-o anumită măsură, cu situația din Vietnam sub Nixon: diplomația pare neputincioasă în fața unui inamic care preferă lupta. În acest context, însă, apare implicarea directă a unui stat nuclear. Escaladarea militară din Vietnam nu mai poate servi drept opțiune imediată.
Orice arhitectură a garanțiilor de pace nu poate fi completă dacă voința Rusiei de a duce războiul rămâne neștirbită. Această ambiție se reflectă în programul său de pace: a aplica pacea ar însemna reducerea Ucrainei la vasalitate și subminarea statalității sale.
Singura opțiune realistă a Rusiei: China
În ciuda sancțiunilor și a declinului economic, Rusia pare pregătită să aleagă forța militară și să respingă o negociere autentică. Consolidarea alianței cu China comunistă reprezintă singura opțiune realistă, iar axa revanșistă se solidifică prin această coaliție de frustrări și resentimente.
Pentru ca diplomația să aibă relevanță instituțională și simbolică, este necesară mai întâi restabilirea descurajării. Scopul descurajării este clar: dovedirea că Rusia nu poate câștiga pe câmpul de luptă. Blocajul militar trebuie să devină evident și grav pentru a deschide calea negocierilor.
Contestarea administrației Trump poate fi primul pas spre o politică de restabilire a descurajării. Pentru ca Rusia să accepte tratativele, Ucraina trebuie să reziste și să demonstreze credibil capacitatea de a submina poziția rusă. Pentru a avansa către un viitor acord, este necesar un echilibru între descurajare și apărare: ambele obiective pot fi atinse prin consolidarea capacității de apărare și de contraatac a Ucrainei.
Un eșec în Ucraina ar invita China la agresiune asupra Taiwanului, iar Rusia neîngrădită ar amenința națiunile noastre. Pacea poate apărea doar prin consolidarea descurajării și prin rearmare. Restabilirea descurajării reprezintă primul pas în bătălia pentru pace în Ucraina.
Analiză editorială independentă, adaptată pentru cititori.
Această analiză își propune să ofere o înțelegere clară a opțiunilor de pace în Ucraina, fără a implica surse externe.
