Sindromul post-COVID: o problemă globală cu simptome potențial severe, asemănătoare Parkinsonului și AVC-ului, avertizează specialiști.
Sindromul post-COVID este o afecțiune cronică serioasă care afectează milioane de oameni la nivel mondial și reduce în mod semnificativ calitatea vieții. Simptomele pot persista săptămâni sau chiar ani după infecție, având o gravitate comparabilă cu boli mari precum Parkinson sau AVC, potrivit unui studiu recent.
Din zorii pandemiei s-a constatat că anumite semne clinice rămân prezente mult timp după infectare, uneori timp de săptămâni sau luni.
Fenomenul este denumit sindrom post-COVID și apare printr-un ansamblu de simptome, în mod uzual în trei luni de la infectare, persistând cel puțin două luni.
Majoritatea studiilor au descris oboseala, tulburările de concentrare și dificultățile de respirație, însă impactul asupra vieții de zi cu zi este adesea mai puțin înțeles.
Un studiu publicat pe 25 august în Australian Journal of Primary Health subliniază că sindromul post-COVID depășește ideea de simplu disconfort, deoarece persoanele afectate raportează limitări semnificative în viața cotidiană.
Ce reprezint sindromul post-COVID
După pandemie, mulți cred că COVID reprezintă o afecțiune trecătoare, asemănătoare unei răceli, ce apare prin câteva zile de febră, durere în gât sau tuse, urmate de recuperare. Însă pentru o parte din oameni, povestea nu se încheie la fel de simplu.
Se estimează că aproximativ 6% dintre persoanele infectate cu SARS-CoV-2 dezvoltă acest sindrom, cu peste 200 de simptome descrise. Pentru unii durează doar câteva luni, iar pentru alții simptomele pot persista ani întregi.
Specialiștii avertizează că amploarea problemei este dificil de cuantificat, deoarece simptomele variază semnificativ de la o persoană la alta, iar această diversitate a alimentat dezbateri privind cauza, natura reală a sindromului și dacă într-adevăr există cu adevărat.
Totuși, creșterea nivelului de dovezi indică faptul că sindromul post-COVID este o afecțiune reală și gravă. Cercetările arată că afectează calitatea vieții la niveluri comparabile cu sindromul de oboseală cronică, AVC, artrita reumatoidă sau Parkinson.
Impactul asupra calității vieții
Într-un studiu recent, cercetătorii au intervievat 121 de adulți din Australia care trăiesc cu COVID de lungă durată. Participanții s-au infectat între 2020 și 2022, iar majoritatea aveau vârste între 36 și 50 de ani, iar cei mai mulți nu au necesitat spitalizare.
Chiar și după luni sau ani, mulți dintre acești participanți au rămas cu dificultăți în realizarea activităților zilnice pe care anterior le făceau fără efort.
Pentru a evalua impactul, cercetătorii au cerut participanților să completeze două instrumente frecvent utilizate în cercetarea medicală pentru măsurarea dizabilității și a bunăstării: WHODAS 2.0 pentru dizabilitate și SF-36 pentru sănătate și calitate a vieții.
Rezultatele au fost surprinzătoare: persoanele cu COVID de lungă durată au raportat niveluri de dizabilitate mai ridicate decât media populației din Australia, iar 86% dintre participanți au depășit pragul dizabilității severe, față de 9% în restul populației.
În medie, persoanele afectate au raportat dificultăți în desfășurarea activităților zilnice timp de aproximativ 27 de zile pe lună, iar în jur de 18 zile nu au putut funcționa normal.
Sarcinile simple, cum ar fi alimentația sau îmbrăcatul, au fost mai puțin afectate, însă activități mai complexe, de la treburile casnice la interacțiunile sociale, au fost grav afectate. Deși majoritatea își acopereau nevoile de bază, participarea în familie, la muncă și în comunitate a fost restrânsă.
Calitatea vieții lor a fost, de asemenea, serios afectată. Oboseala și tulburările de concentrare au impactat semnificativ activitățile, relațiile și legăturile sociale. În medie, scorurile generale ale bunăstării au fost cu aproximativ 23% mai mici decât media populației.
