Doi studii majore confirmă beneficiile unui medicament cardiac uzual, dar rămân incertitudinile privind utilizarea optimă.

Două studii clinice semnificative arată că un medicament consacrat de zeci de ani poate menține beneficii pentru pacienții care au suferit un infarct, chiar și în contextul tratamentelor moderne ce protejează mușchiul cardiac. Însă nu este clar dacă beneficiul este universal sau rezervat anumitor pacienți, în special în cazul beta-blocantelor, frecvent recomandate după infarct.

La o conferință importantă de cardiologie din Madrid, două studii cu rezultate aparent opuse au fost prezentate, iar rezultatele lor au fost publicate ulterior într-o publicație științifică de renume.

„Nu este obișnuit ca studii similare să ofere rezultate atât de divergente”, a afirmat Dr. Borja Ibáñez, cercetător la un centru de cercetare cardiovasculară din Madrid, care a condus unul dintre proiecte.

„Este însă surprinzător să vedem două analize cu concluzii aparent opuse prezentate în aceeași zi”, a adăugat el.

Ambele studii au ajuns la un punct de consens

În esență, concluzia comună este că beta-blocantele reduc riscul total de infarct repetat, insuficiență cardiacă sau deces la pacienții fără insuficiență cardiacă, dar cu o funcție cardiacă ușor afectată.

Întrebarea rămâne dacă aceste medicamente aduc beneficii sau nu la pacienții cu inimă funcțională normal, care reprezintă aproximativ 80% dintre cei care au suferit un prim infarct.

Acțiunea lor se bazează pe blocarea adrenalinei și norepinefrinei, ceea ce scade ritmul cardiac, tensiunea arterială și reduce efortul cordului, diminuând astfel cererea de oxigen.

Cele două studii au inclus supraviețuitori de infarct cu ventriculul stâng încă funcțional, iar monitorizarea s-a desfășurat pe aproximativ 3,5 ani.

Există însă diferențe

În studiul BETAMI–DANBLOCK, cu 5.574 de participanți din Norvegia și Danemarca, beta-blocantele au redus semnificativ riscul de deces sau de evenimente cardiovasculare majore, în special de un nou infarct, comparativ cu grupul care nu a primit aceste medicamente.

Însă, în studiul REBOOT, care a cuprins 8.438 participanți din Italia și Spania, beta-blocantele nu au avut efect asupra incidenței deceselor totale, recidivelor de infarct sau internărilor pentru insuficiență cardiacă.

O parte din diferențe poate fi atribuită faptului că participanții nu au primit același tip de beta-blocant, iar persoanele din regiunile scandinave erau, în medie, mai în vârstă și prezentau disfuncții cardiace ușoare.

Printre participantele REBOOT, cele care luau beta-blocante – în special cele cu funcție cardiacă bună și doze mai mari – au avut mai multe efecte adverse decât cele care nu au primit medicamente.

O incertitudine privind beneficiile la pacienții cu inimă normală

În REBOOT, s-a observat o frecvență mai mică a atacurilor, a insuficienței cardiace sau a deceselor la pacienții cu o funcție a ventriculului stâng între 40% și 49%, tratați cu beta-blocante.

O analiză a datelor proiectelor REBOOT, BETAMI–DANBLOCK și a unui studiu din zona Asia a confirmat această tendință.

Conducătorii studiilor au subliniat că este posibil să acordăm beneficii beta-blocantelor la pacienții cu ușoară afectare a funcției cardiace, în timp ce pentru cei cu inimă în parametri normali rămâne o incertitudine rezonabilă.

De asemenea, cercetătorul Atar a menționat că o analiză dedicată utilizării beta-blocantelor la pacienții cu inimă normală va fi prezentată la o întâlnire internațională de cardiologie în noiembrie.

Imagine: Dreamstime