Cine domină comerțul mondial cu arme și cum se poziționează România în acest segment

Astăzi, industria armelor este privită ca un barometru al puterii și al influenței globale, în contextul tensiunilor geopolitice actuale. Un ecosistem amplu include nu doar producția, ci și servicii militare conexe – de la tehnologii informaționale și securitate, până la suport operațional – care susțin capacitatea defensivă a fiecărui stat.

O echipă de economiști din cadrul Băncii Naționale a României, coordonată de Daniel Dăianu, a analizat dinamica acestei industrii la nivel mondial pentru intervalul 2002-prezent, pe baza datelor unei organizații internaționale de profil. Rezultatele sunt prezentate într-un raport de referință. Ce concluzii desprind lucrurile din această analiză?

Reconfigurarea pieței

În prima perioadă analizată, SUA a deținut supremația pieței, cu o cotă care a pornit de la aproape 70% și a coborât ulterior la puțin peste jumătate din total. Totuși, în 2015 China a intrat în prim-plan, aducând în primii 25 nu mai puțin de șapte companii doar după venituri, iar această creștere a Beijingului a schimbat echilibrul de putere: liderul istoric nu mai domină singur.

În acest context, piața globală a armamentelor trece printr-o perioadă de transformări, pe măsură ce conflictele și interesele de securitate se reorientează.

Conform unei analize a celor mai mari 100 de companii din industrie, în 2023 veniturile totale ale sectorului s-au ridicat la aproximativ 632 miliarde de dolari, în creștere cu circa 2,8% față de anul anterior.

Locul României în industria de armament

România nu figurează printre giganți la scară globală; niciuna dintre firmele locale nu intră în topuri majore. Sectorul autohton de apărare este fragmentat, iar activitatea este dominată în mare parte de actorii privați, mult mai activi decât entitățile de stat.

În cazul sectorului privat, numărul angajaților este mult mai mare — aproximativ de trei ori – iar cifra de afaceri a firmelor private depășește de opt ori pe cea a entităților controlate de stat. Însă aproape jumătate din activitatea de stat este susținută de Romarm, o companie de stat ce pare să piardă teren spre finalul perioadei analizate.

Cu toate acestea, România nu este doar un producător; devine un jucător regional semnificativ în calitate de importator de armament.

Datele indică faptul că în intervalul 2020-2024 România a fost un beneficiar important din partea a două țări europene: aproximativ 15% din totalul exporturilor armelor norvegiene au ajuns în România, plasând țara noastră pe locul trei ca destinație, după SUA și Ucraina. În același interval, România a fost al treilea importator din Elveția, absorbind în jur de 18% din exporturile elvețiene, după Spania și Danemarca.

Aceste constatări indică faptul că România ocupă o poziție strategică în rutele comerciale regionale, cu o contribuție notabilă în cadrul relațiilor comerciale din sector.

Prin prisma piețelor europene, România poate beneficia de fluxuri diverse, ceea ce poate influența costuri și timpii de livrare pentru dotarea forțelor armate.

Comerțul cu arme – cine, cui vinde

Din perspectiva fluxurilor 2020-2024, transferurile către Europa au înregistrat o creștere de aproximativ 155%, în timp ce pe continentul american creșterea a fost de circa 13%. Alte regiuni au înregistrat scăderi semnificative, indicând o reconfigurare a priorităților de securitate.

Structura exportatorilor rămâne puternic concentrată în jurul a cinci actori majori — SUA, Franța, Rusia, China și Germania — care au controlat aproximativ 72% din piața mondială în acea perioadă.

Statele Unite și-au consolidat poziția dominantă, furnizând arme către peste 107 țări, cu o cotă de piață de peste patru ori mai mare decât următorul clasat.

Franța ocupă locul al doilea în clasament, cu o pondere de 9,6%, în ușoară creștere față de perioada anterioară. Rusia și-a redus semnificativ prezența, ajungând la 7,8% din exporturi, față de 21% în intervalul 2015-2019.

Scăderea exporturilor rusești a început înainte de 2022, în principal din cauza încetinirii comenzilor din China și India; ulterior, declinul s-a intensificat pe fondul reorientării producției către nevoi interne și al sancțiunilor occidentale. China s-a menținut într-un interval stabil, în jur de 5,9%, în timp ce Germania a înregistrat aproximativ 5,6%.

Două treimi din transferurile americane către Ucraina au fost armament second-hand din stocuri, pentru a asigura livrarea rapidă

În ceea ce privește tipurile de arme exportate, datele arată că SUA au dominat livrările de rachete de atac terestru cu rază lungă (45% din exporturile globale către 7 state), având în plus livrări programate către 13 state pentru acest tip de armament.

Aproape 71% din transferurile americane către Ucraina au fost armament second-hand din stocuri, pentru a accelera livrarea. Franța a livrat avioane de luptă către Grecia și Croația, precum și artilerie, rachete și nave către Ucraina, după invazia rusă din februarie 2022. Pentru alte țări exportatoare majore, documentul analitic nu oferă detalii specifice despre tipurile de sisteme exportate în perioada 2020-2024.

Cei cinci mari importatori de armament – Ucraina (8,8%), India (8,3%), Qatar (6,8%), Arabia Saudită (6,8%) și Pakistan (4,6%) – au absorbit 35% din importurile globale în perioada 2020-2024.

Ucraina – invadată de Rusia din februarie 2022 – a înregistrat cea mai semnificativă creștere, de ordinul miilor de procente față de 2015-2019, datorită suportului militar occidental. India a înregistrat o scădere de 9,3% a importurilor între cele două perioade, iar ponderea importurilor din Rusia a scăzut de la 55% în 2015-2019 la 36% în 2020-2024, în timp ce achizițiile din Franța au crescut la 33%.

Ucraina a primit armament în principal de la SUA, Germania și Polonia

Qatar a înregistrat o creștere de 127% a importurilor, în timp ce Arabia Saudită a redus importurile cu 41%, după finalizarea unor programe majore de achiziții. Pakistan a crescut importurile cu 61%, menținând China ca furnizor principal, cu 81% din importuri.

Ucraina a primit armament în principal de la SUA (45%), Germania (12%) și Polonia (11%), majoritatea transferurilor fiind sub formă de ajutor militar. Tipurile de sisteme primite au inclus sisteme de apărare antiaeriană, artilerie, vehicule blindate și rachete cu rază lungă, materialul analizat arătând că 71% din transferurile americane au constat în armament second-hand astfel încât să se asigure o livrare rapidă.

În 2024, capacitatea de atac la distanță a Ucrainei a fost îmbunătățită prin rachete cu rază de 300 km, având ca sursă Franța, Marea Britanie și SUA, precum și avioane de luptă provenind din Danemarca, Olanda și Norvegia.

Analiza cheltuielilor militare în 2024 arată că s-au înregistrat cele mai mari creșteri anuale din ultimii trei decenii, ajungând la aproximativ 2,718 miliarde de dolari.