Este mai util ca studenților să li se deschidă curajos oportunități reale, în loc să se mulțumească cu un job part-time, așa cum sugera recent un demnitar.

Resursele tinerilor par să nu se epuizeze: au inteligență, competențe tehnice și artistice, precum și capacitatea de a identifica soluții eficiente. Ei au ce spune și pot realiza rezultate semnificative, mai ales cu sprijinul celor care îi formează. În loc să recomande un job part-time, ar fi util să li se deschidă curajul de a interveni în designul urban, estetica orașelor, sonoritatea și imaginile lor.

• Declarațiile recente ale ministrului Educației despre reducerile de burse i-au îndemnat pe studenți să caute alternative, inclusiv un job part-time, pentru a-și susține demersurile.

Toți avem de câștigat.

În spațiul public dedicat studenților, discuțiile se concentrează în general pe burse, facilități de transport, cămine și decizii ale administrației centrale, precum cadrul legislativ criticabil. Uneori se discută și despre hărțuirea sexuală sau alte forme de comportament inacceptabil din partea unor profesori. Totuși, este puțin abordat un program major pentru atragerea și integrarea tinerilor în inițiative ale administrației centrale și locale. O politică coerentă pentru îmbunătățirea civilizației urbane ar aduce beneficii semnificative.

Mi-aș dori ca studenții din Arhitectură, Arte, Vizuale, UNATC (scenografie, film) și Muzică să primească mai mult credit și, în special, să aibă șansa să participe la inițiative ale autorităților centrale și locale privind modul în care arată orașele noastre. Până când provocările spațiului rural vor fi tratate cu resurse adecvate, estetica urbană, atât în orașele mari, cât și în cele mici, ar beneficia de imaginația, energia și viziunea tinerilor, contribuind la calitatea vieții și la încrederea într-un viitor alegerilor reale. Modele de parteneriat, precum cel MAE-UAIM pentru Pavilionul României la Osaka, ar putea fi urmate în continuare.

Resursele tinerilor nu se epuizează: inteligență, competențe tehnice, artistică și talent pentru a identifica soluții de cea mai bună calitate. Ei au ce să ofere și, mai ales, pot realiza rezultate notabile, cu sprijinul celor care îi formează. În loc să se mulțumească cu un job part-time, ar fi util să li se deschidă curajul de a interveni în designul urban, estetica, sonoritatea și imaginile orașelor.

Un program național similar ar încuraja interdisciplinaritatea și ar facilita dezvoltarea de soluții care să ne îmbunătățească traiul în orașele noastre. Identitatea localităților este adesea prinsă în tradiții și cutume; este necesar să folosim prezentul pentru a da un suflu nou imaginației, nu să o conservăm în trecut. Tradițiile rămân valoroase dacă prind viață în prezent.

Din perspectiva economică, un astfel de program poate implica antreprenorii, comunitățile de afaceri și sectorul bancar în inițiative cultural-economice menite să revitalieze atât mediul rural, cât și micul urban. Dat fiind dinamica demografică, atragerea tinerilor în astfel de programe poate aduce o reconciliere între trecut și prezent, contribuind la dezvoltare pe termen lung.

România este o țară frumoasă, iar potențialul este prezent în toate regiunile istorice. Energia și viziunile tinerilor merită să fie mobilizate pentru a sprijini, alături de actul guvernării, transformarea acestui potențial în realități palpabile. Acest program ar trebui să aducă Cultura în centrul administrației, iar guvernarea să includă acest obiectiv ca vector cheie pe termen lung.

Între birocrație și creativitate.

Un raport publicat în 1998 a subliniat clar o cale: unirea Culturii cu Dezvoltarea. De atunci, politica noastră publică nu a armonizat adesea aceste două domenii.

Analizând ce privește Cultura în programele partidelor, mulți oameni rămân dezamăgiți. Viziunea relației Cultura-Dezvoltare este adesea marcată de mentalități birocratice sau tehnice, nu de viziuni creative.

Nu apare adesea contribuția creativă a persoanelor capabile să imagineze alternative. Personal, cunosc bine domeniul lingvisticii și artelor scenice. De exemplu, aportul tehnicilor teatrale în comunicare, mediere, organizare, formarea liderilor și capacitatea dramaturgică a programelor ar avea un impact semnificativ în dezvoltare.

În această sferă, acțiunea este fundamentul practicilor, de la dezvoltarea personală la progresul economic.

Criza poate fi o nouă șansă de relansare.

Universitatea nu stimulează suficient apetitul studenților pentru cercetare. Programul propus poate integra și această idee, elaborată în colaborare cu profesorii și decidenții.

Punerea în practică a programului ar aduce beneficii nu doar studenților, ci și comunităților locale, în localități unde participarea civică este insuficient dezvoltată. Oamenii așteaptă adesea îndrumare și nu întotdeauna sunt încurajați să participe.

Pentru ca acest proces să devină real, este necesară o retorică politică nouă și lideri competenți, nu doar buni vorbitori. În plus, este crucial să reducem sărăcia și să îmbunătățim calitatea vieții în toate zonele țării.

Cei care lucrează în universitate știu ce înseamnă să pregătești studenții pentru sarcini practice: dinamica de grup, definirea temelor, libertatea de a imagina, apoi de a transforma ideile în proiecte. În mod real, prezentările multor grupuri mi-au inspirat admirație.

Este rar să sărbătoresc ușor realizările, dar când o fac explic motivele și ofer feedback consistent, nu doar în funcție de note. Am văzut cazuri, atât la colegii noștri, cât și la studenții Erasmus, în care reacția la acest nivel de performanță a provocat regret că imaginația și cadrul exercițiului nu au fost valorificate. Instituția a descurajat în loc să încurajeze.

Nu avem timp să așteptăm pasivi ca criza să se termine. Criza poate reprezenta o nouă șansă de relansare. Un program precum cel sugerat poate deveni catalizatorul acestei relansări, dacă este promovat, crezut și pus în practică.

Acest material este o reflecție critică asupra temelor discutate.