Grădinile zoologice din mănăstirile românești: un fenomen puțin cunoscut

Am vizitat mănăstiri precum Ghighiu din apropierea Ploieștiului, Hadâmbu de lângă Iași și Nechit din Neamț, cu o întrebare în minte: de ce găsim grădini zoologice în aceste locuri? Călugării spun că este un gest de bunătate și protecție.

Mănăstirea Ghighiu, aflată în județul Prahova, este cunoscută pentru icoana Maicii Domnului Siriaca, care datează din 1958 și se află în biserica principală.

În curtea din spatele acestui lăcaș sacru, se pot observa păuni, fazani, găini mătăsoase și cocoși sălbatici. De asemenea, trăiește acolo și o veveriță care își face apariția dintr-un copac găurit special, simbolizând o imagine a divinității.

Maica de la vechea biserică m-a invitat să privesc atent împrejurimile. Ce am văzut? Un fel de paradis unde animalele trăiesc fericit, având parte de o viață lungă și fără griji.

Tot în Prahova, icoana de la Mănăstirea Pissiota are particularitatea de a părea că îi urmărește cu privirea pe cei aflați în rugăciune, indiferent de locul unde se află aceștia în biserică.

În afara bisericii, sunt montate cuști din panouri metalice, găzduind o faună similară cu cea din Ghighiu. Singura absență notabilă este veverița.

Preotul mănăstirii mi-a explicat că „acele păsări au fost oferite ca donații.” Un apropiat al unei maici le-a adus, iar noi am considerat potrivit să le păstrăm pentru a-i încânta pe copii în timpul slujbelor, oferindu-le o imagine a promisiunilor divine și bucuriilor oferite de paradis.”

Curiozități la mănăstirea Hadâmbu

La Hadâmbu din Iași, atmosfera se schimbă complet. Aceste locuri seamănă cu mici ferme de animale, fiind un fel de nostalgie a curților de la țară, unde copiii pot vedea concret animalele generatoare de alimente – găina care face ouă, oaia care oferă lapte.

Însă la Hadâmbu, lucrurile sunt diferite. Pe vastele terenuri ale mănăstirii, păuni, găini de mătase și lebede negre conviețuiesc alături de cerbi, căprioare, lame, alpaca și mulți alții, printre care și iepurele-berbec.

Un călugăr m-a descris că aceste animale sunt adesea donate, iar timpul petrecut alături de ele face slujbele mai plăcute. A adăugat cu umor: „Nu căutăm iepuri-berbeci aici, ci slujim cu credință, iar iepurele a ales să rămână cu noi.”

Povestea animalelor salvate

„Ești un om cu suflet bun?” m-a întrebat călugărul Zenovie la Mănăstirea Nechit din Neamț. Ce înseamnă să fii astfel, am replicat. „Un om cuminte este acela care valorifică timpul dat de Dumnezeu. Care își îngrijește casa, părinții și își iubește semenii, demonstrându-și priceperea și vocația.”

Într-o discuție cu călugărul Zenovie despre animalele aflate la Nechit, acesta mi-a cerut opinia despre o oaie pierdută. I-am spus că aș lăsa-o să rătăcească.

Am fost atenționat: „Bucureștenii nu înțeleg că noi îngrijim animalele pierdute. Ne străduim să le oferim un cămin, să nu lăsăm niciun suflet să se piardă. În București sunt preferate soluții temporare, în loc de a le readuce în comunitate.”

Călugărul Zenovie a afirmat cu tărie: „Binele poate perturba, dar este esențial să aducem sufletele rătăcite înapoi în familie, nu să le izolăm.”

Mi-a oferit bomboane și mi-a invitat la masă, o tradiție comună, alături de călugării care se adună pentru prânz după muncile zilnice. „Aici nimeni nu rătăcește ca oile.”

Tendințele moderne în mănăstiri

Cum au ajuns mănăstirile să aibă grădini zoologice? Această întrebare m-a condus la reflectare.

Antropologul Alexandru Dincovici a elucidat procesul, menționând fenomenul de „disneyficare” al mănăstirilor, în care componentele spirituale și seculare coexistă. Această experiență devine aproape comercială.

Lecția de pe Arca lui Noe

Ce surprinde un observator atent? În creștinism, omul este central, dar Dumnezeu a creat o lume diversă plină de viață și materie. Tocmai pentru aceasta, animalele au avut un loc garantat pe arca lui Noe.

Astfel, mini-grădinile zoologice din mănăstiri transformă poveștile biblice în realități tangibile și trezesc conștiința urbană cu privire la diversitatea vieții.

Aceasta reflectă și o tendință de comercializare în turismul religios, unde grădinile devin atracții ce pot genera venituri și oferi o experiență unică de vizitare.

În mănăstirile Ghighiu, Pissiota, Hadâmbu și Nechit, animale precum oile sunt mai degrabă parte dintr-o tradiție culinară decât exponate de zoo, oferind hrană credincioșilor în afara perioadelor de post.