„Inovația” unui grup de britanici care au escaladat Everest-ul în câteva zile: „Este acesta viitorul alpinismului?”
Escaladarea vârfului Everest de obicei necesită câteva săptămâni, majoritatea timpului fiind dedicat acomodării cu aerul rarefiat. Totuși, patru britanici, foști membri ai forțelor speciale, au reușit să parcurgă distanța de la Londra până în vârf și înapoi în mai puțin de o săptămână, conform organizatorului expediției, conform relatailor din presa internațională.
Aceștia au omis etapa de aclimatizare prin inhalarea unei „inovații”: xenon. Acest eveniment a atras atenția lumii alpinismului și a provocat o investigație din partea autorităților nepaleze, dat fiind că utilizarea acestui gaz este subiect de dezbatere. Cercetările sugerează că xenonul poate facilita aclimatizarea rapidă la altitudini mari, deși unii specialiști consideră că beneficiile sale sunt minime și efectele adverse sunt neclare.
Conform organizatorilor, utilizarea gazului a fost crucială pentru rapiditatea ascensiunii, dar metoda adoptată a generat o discuție mai largă în comunitatea alpinistă: Este oare escaladarea Everestului, o dintre cele mai impresionante realizări sportive, menită să devină mai accesibilă prin intermediul unor produse destinate îmbunătățirii performanței?
Expediții pe Everest cu ajutorul xenonului
Lukas Furtenbach, organizatorul expediției britanice, a declarat că din 2026 plănuiește să ofere excursii dus-întors de două săptămâni pe Everest, utilizând xenon pentru a reduce astfel timpul necesar pentru ascensiune.
„Aceasta ar putea reprezenta viitorul alpinismului comercial pe vârful Everest”, a adăugat el.
Cei care locuiesc la altitudini mai reduse și au urcat pe munte cunosc disconfortul cauzat de răul de altitudine, care poate genera simptome precum greața, durerile de cap și insomniile, iar în cazuri severe chiar edem cerebral sau deces.
Pe măsură ce crește altitudinea, fluxul sanguin absoarbe mai puțin oxigen la fiecare inspirație. De aceea, mulți dintre cei care urcă Everestul aleg să utilizeze oxigen suplimentar.
Părerea experților
Xenonul, un gaz fără miros, este cunoscut pentru activarea unei molecule numite factorul inductibil de hipoxie, aceeași moleculă activată de organism atunci când se acomodează la niveluri scăzute de oxigen, a explicat Hugh Montgomery, profesor de medicină de terapie intensivă la University College London și alpinist care a condus o expediție pe Everest pentru a analiza reacțiile umane la oxigen redus.
„În esență, ceea ce afirmă acești indivizi că au realizat, este identificarea unei metode de a stimula adaptarea la condiții de oxigen scăzut”.
Chiar dacă unii medici au utilizat gazul pentru a „precondiționa” pacienții pentru niveluri scăzute de oxigen înainte de intervenții chirurgicale importante, această practică nu a fost adoptată pe scară largă, deoarece rezultatele nu sunt atât de protejante pe cât s-ar aștepta, a adăugat Montgomery.
Mike Shattock, profesor de cardiologie celulară la King’s College London, a subliniat că „xenonul probabil nu are un impact semnificativ și nu există dovezi științifice credibile pentru a susține că ar face vreo diferență”.
Experții au semnalat de asemenea că auto-administrarea de xenon, care are efecte anestezice, poate duce la supradoză sau chiar deces, și că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine modul în care funcționează gazul și aplicabilitatea sa în alpinism.
Sursa foto: Dmitrii Pichugin | Dreamstime.com
