INTERVIU: „În adăposturile din Harkov și Mariupol, părinții au plecat după apă, iar când s-au întors, copiii nu mai erau. Fuseseră luați de soldați”. Povestea trauma copiilor ucraineni răpiți de Rusia

Statisticile oficiale din Ucraina indică faptul că aproape 20.000 de copii au fost deportați în Rusia de către forțele militare, începând cu declanșarea conflictului. Există dovezi în mass-media internațională care arată că o parte dintre acești copii au fost plasați în orfelinate din Rusia, iar unii s-au sinucis din cauza dorinței intense de a reveni acasă. Daria Kasianova, șefa Rețelei Ucrainene pentru Drepturile Copiilor, a discutat despre aceste tragedii și despre eforturile de repatriere a copiilor răpiți.

• Dintre cei 19.546 de copii ucraineni documentați ca fiind deportați în Rusia, doar 1359 s-au întors acasă prin intermediul negocierilor dintre Moscova și Kiev. 
• Aceste informații au fost obținute de Rețeaua Ucraineană pentru Drepturile Copiilor, care continuă să depună eforturi pentru a aduce copiii înapoi. Directoarea organizației, Daria Kasianova, a acordat un interviu online corespondentei din Republica Moldova.

„Unii copii afirmă că au avut condiții excelente în Rusia”

– Conform datelor disponibile, aproape 20.000 de copii ucraineni au fost deportați în Rusia. Cine sunt acești copii? – Daria Kasianova: Este o întrebare complexă, deoarece grupurile de copii afectate variază semnificativ.

Unii copii s-au aflat împreună cu părinții lor, alții sunt fără îngrijire parentală, provenind din familii adoptive sau din instituții specializate, având ca părinți militari ucraineni, iar unii provin din regiunile ocupate.

Acești copii provin din zone precum Herson, Zaporijie, Donețk și Luhansk, și au rămas fără reprezentanți legali. Ulterior, Rusia a decis deportarea lor.

Estimările indică un număr mult mai mare de copii decât cei documentați, bazându-se pe informațiile despre nume și date de naștere disponibile în baza noastră de date.

– Am aflat că aproximativ 1.300 de copii au fost repatriați în Ucraina. Ce condiții au întâmpinat aceștia în timpul deportării? – Avem cercetări care analizează condițiile de viață ale acestor copii în Rusia sau în tabere din Crimeea.

Unii copii afirmă că au beneficiat de condiții bune, mai ales dacă provin din medii defavorizate, iar aceștia au relatat că au avut ocazia să vadă marea.

Cu toate acestea, majoritatea au spus că au fost supuși unei presiuni psihologice constante, fiind influențați să nu-și iubesc patria, Ucraina, și familiile lor. Această experiență a fost extrem de traumatizantă.

Important este că, atunci când acești copii doresc să se întoarcă sau să se reunească cu familiile lor, li se spune că nu pot din cauza războiului, părinții lor neputând să ajungă pe teritoriul Rusiei, ceea ce le provoacă un profund șoc.

În plus, am întâlnit și cazuri în care copiii au fost plasați în familii adoptive rusești, deși au părinți în Ucraina care doresc ca aceștia să se întoarcă.

Am discutat situații ciudate: inițial s-a comunicat că rușii au adoptat copii ucraineni, după care s-a specificat că era vorba de tutelă și că aceștia ar putea fi repatriați. Problema reală este de ce copiii se află în aceste familii.

Cazul unui copil ucrainean care s-a sinucis la o familie adoptivă din Rusia

– Am aflat de un caz trist în care un băiat ucrainean s-a sinucis în timp ce se afla în familia adoptivă rusă. Prietenii săi au relatat că suferea de depresie și dorea să revină în Ucraina. Cât de frecvente sunt astfel de cazuri? – Cunoaștem despre acest caz și am avut ocazia să-l analizez. Băiatul dorea foarte mult să revină acasă, dar nu știa că avea documentele necesare, întrucât partea ucraineană nu putea comunica cu familia unde a fost plasat.

Aceasta este o problemă majoră: acestor copii le este interzis să comunice cu autoritățile ucrainene responsabile pentru protecția copiilor.

De asemenea, am întâlnit un alt caz în care o fată a plecat din regiunea Kiev, fiind dusă departe în Rusia, în urma unei traversări în Polonia, fără a fi informată asupra destinației ei.

Mama ei o aștepta, dar nu avea idee unde se află. După aproximativ o lună, fiica a reușit să ia legătura și a anunțat că se află într-un adăpost în Rusia.

Există și cazuri în care nu putem înțelege cum s-a ajuns ca un copil să fie în Rusia, în ciuda existenței părinților care îi caută.

Mulți copii au fost luați de soldații ruși din casele lor, transportați întâi în adăposturi și apoi în Rusia, fără a fi neapărat plasați în familii adoptive.

– În aceste situații, părinții ar putea fi departe de casă, la muncă, de exemplu? – Există dovezi documentate că, în momentul în care soldații au intrat, mama era la grădină, iar copiii acasă. Când mama s-a întors, soldații nu au lăsat-o să intre, luând copiii.

Au existat cazuri în care un copil cu dizabilități mintale a fost luat în timp ce mama mergea să cumpere alimente. Vecinii i-au spus că soldații au venit și l-au dus.

Băiatul a fost întors doar când mama a părăsit regiunea ocupată, iar el a fost recuperat dintr-o instituție din Rusia.

În 2022, în special copiii din Mariupol și Harkov, aflați în adăposturi antiaeriene, au avut parte de situații similare, părinții plecând după apă, iar la întoarcere, copiii nu mai erau.

Soldații au luat toți copiii din adăposturi, iar circumstanțele erau foarte variate, inclusiv în cazuri de familie.

„Mamele trebuie să solicite cetățenie rusă”

– Înțeleg că repatrierea copiilor ucraineni este o prioritate pentru Kiev în negocierile cu Rusia. Cum reacționează partea rusă? De ce insistă atât de mult să nu restituie acești copii?– Este semnificativ faptul că primul mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională vizează personalități rusești pentru răpirea de copii ucraineni. Rușii au încercat să sugereze că acțiunile lor sunt mai degrabă pentru protejarea acestor copii.

Există liste de copii de care avem cunoștință, inclusiv cei transportați în Rusia în 2022. Cunoaștem numele și proveniența acestor copii, dar nu au fost restituți până acum.

O listă cu 31 de copii ne-a fost transmisă de jurnaliști germani, dintre care doar câțiva au fost repatriati, iar alții continuă să rămână pe liste.

Știm că Ilia Volnov dorea cu disperare să se reîntoarcă la mama sa, dar i s-au impus condiții dificile: să vină în Rusia, să-și obțină cetățenia rusoasă și să finalizeze procesul de adopție.

În ceea ce privește rudele, am ajutat un băiat din Makiivka, a cărui mamă a murit. Sora lui a încercat să-l recupereze, dar, pe teren, legislația rusă face acest proces extrem de complex, impunând cerințe dificile pentru tutelă.

La Istanbul, Ucraina a transmis o listă de 339 de copii, pentru a verifica dacă ar accepta să-i restituie. Până acum, răspunsul a fost negativ, iar sursele publice sugerează că doar câțiva dintre acești copii ar putea fi luați în considerare pentru repatriere.

Motivul rămâne clar: recunoașterea acestor acțiuni ca fiind ilegale ar submina argumentele lor.