Psihologia datoriilor extreme în „Squid Game”: Ce relevanță profundă are serialul Netflix?

„Doriți să jucați un joc cu mine?” Această întrebare, aparent inofensivă, adresată lui Gi-hun (interpretat de Lee Jung-Jae) de un recrut misterios (Gong-Yoo) îl introduce într-o oportunitate de salvare financiară, dar la un cost al vieților omenești, inclusiv al propriei sale vieți.

Cel de-al treilea și ultimul sezon al „Squid Game” a avut premiera săptămâna trecută pe Netflix, iar fanii au început deja să vizioneze episoadele, profitând poate de zilele libere pentru o sesiune de vizionare intensivă.

Primul sezon al acestui serial sud-coreean rămâne cea mai vizionată serie originală de pe Netflix, iar al doilea sezon, lansat în decembrie, ocupă locul trei în clasamentul general, fiind devansat doar de Wednesday, creat de regizorul Tim Burton.

„Iată ce stârnește cu adevărat fascinația pentru „Squid Game”: serialul ilustrează perfect cum stresul financiar ne afectează judecata. De asemenea, dezvăluie psihologia întunecată a modului în care problemele financiare ne influențează fiecare alegere”, afirmă Edward White, doctorand în psihologie la Universitatea Kingston, într-un articol publicat.

Lucrările lui White explorează intersecția dintre psihologia cognitivă și impactul mass-media, accentuând cum reglarea emoțională afectează procesul decizional și raționamentul moral.

El subliniază că serialul a reușit să rezoneze profund cu audiența globală, chiar și datorită contextului economic instabil în care a fost lansat primul sezon, în septembrie 2021, în timpul unei noi etape a pandemiei de COVID-19.

Un concept autentic reflectat în „Squid Game”

White menționează că studiile arată că stresul financiar afectează funcțiile cognitive. Cercetările recente, care au inclus peste 111.000 de subiecți, sugerează că stresul din cauza problemelor financiare duce la scăderea capacității de a realiza chiar și sarcini simple.

Aceasta nu înseamnă că persoanele cu venituri reduse sunt mai puțin inteligente, ci ilustrează fenomenul numit „bandwidth hijacking” (deturnarea lățimii de bandă). Acesta se referă la efectul de epuizare mentală, când grija legată de chirii sau datorii consume resursele cognitive, lăsând puțin spațiu pentru gândirea rațională sau morale.

Acest concept este exemplificat perfect în Squid Game, în cazul lui Sang-woo, Jucătorul 218. Deși este un absolvent strălucit al Universității Naționale din Seul, datoriile copleșitoare provenite din investiții nefericite îl determină să participe la jocurile violente. Renunțând la valorile elitiste, el își manipulează și trădează colegii, inclusiv pe Ali în jocul cu bile și ajunge chiar să își pună în pericol prietenia cu Gi-hun.

Inteligența lui Sang-woo devine concentrată obsesiv pe supraviețuire, lăsând puțină sau deloc energie pentru un raționament moral care altfel l-ar fi ghidat.

Cum disperarea economică poate duce la pierderea umanității

Squid Game ilustrează cum nesiguranța financiară dezumanizează oamenii. Pe parcursul sezonului, cadavrele se adună, iar jucătorii devin imuni la violență, fiind absorbiți de afișajul care indică suma premiului în bani, care crește cu fiecare moarte.

Acest accent pe miza financiară reduce dorința de a cere ajutor și disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți. Psihologul White vorbește despre „viziunea în tunel”, un fenomen care afectează și viața reală și duce la abandonarea empatiei.

Sang-woo nu-l trădează pe Ali dintr-o natură rea, ci din disperarea economică care îi distorsionează percepția moralității. White subliniază momentul în care Ali, în jocul cu bile, își dă seama de manipularea lui Sang-woo, afirmând că „Ali reprezintă tot ce pierdem atunci când disperarea transformă oamenii în competitori, nu într-o comunitate.”

Chiar și Gi-hun, considerat centrul moral al serialului, suferă o transformare similară. În timpul jocului cu Il-nam (Jucătorul 001), Gi-hun se simte obligat să-l manipuleze pe bătrânul cu care s-a legat atât de mult. Presiunea extremă – atât financiară, cât și mortală – îi consumă resursele cognitive, afectându-i compasiunea.

De ce „Squid Game” a avut un succes atât de mare?

Primul sezon al Squid Game a fost lansat în momentul în care pandemia de COVID a creat probleme financiare globale, iar mulți au început să se confrunte cu șomaj. Scenariile economice absurde au devenit acum mai relevante decât vreodată. Publicul nu urmărea doar divertisment, ci și o reflectare a propriilor neliniști.

Edward White susține că succesul enorm al serialului derivă din expunerea unor adevăruri incomode privind influența banilor asupra nu doar a acțiunilor noastre, ci și a identității noastre atunci când supraviețuirea depinde de ele.

Pentru a evita detaliile noului sezon, White oferă un exemplu din sezonul anterior, notând că fiecare personaj răspunde diferit la trauma economică: Gi-hun încearcă să-și păstreze umanitatea, însă face compromisuri (își minte mama în legătură cu banii, îl manipulează pe Il-nam), Sang-woo își sacrifică totul pentru a supraviețui (inclusiv prin acte de fraudă și crimă), iar alții ies învingători din solidaritate, așa cum se observă în jocul cu bile dintre Sae-byeok (Jucătoarea 067) și Ji-yeong (Jucătoarea 240), unde Ji-yeong se sacrifică intenționat pentru prietena sa.

„Genialitatea serialului constă în detalii. Jucătorii se identifică unul pe altul prin numere, nu prin nume, semnalizând cum sistemele sociale îi reduc pe oameni la simple statistici. Gardienii, purtând măști, devin executanți fără chip ai sistemului. Inclusiv subtrama legată de traficul de organe ilustrează cât de departe poate merge procesul de comercializare, transformând corpurile umane în bunuri.”

Percepțiile diferite asupra „Squid Game”

Potrivit psihologului de la Universitatea Kingston, pentru cei care văd „Squid Game” ca pe un obiect de fascinație, nu este vorba doar de curiozitate morbidă, ci și de o formă de abordare. La un anumit nivel, este clar că acea „oală sub presiune” psihologică reflectă realități ce se manifestă și în viața cotidiană și care devin problematice atunci când banii devin o poveste centrală.

Cei care contestă serialul din cauza violenței sau exclamă desinteres pot trăi o anxietate economică greu de procesat.

Studiile asupra publicului adult arată că persoanele cu o stabilitate financiară mai bună și abilități emoționale superioare evită conținutul media care le poate provoca astfel de reacții. Alții resping serialul considerându-l „nerealist”, iar White subliniază că acest lucru poate rezulta din „prejudecata optimismului”, care implică o distanțare față de propria vulnerabilitate economică.

„Cercetările recente confirmă că lipsa de resurse financiare generează schimbări semnificative în modul de gândire, planificare și relaționare cu alții. Genialitatea serialului a fost amplificarea acestor efecte psihologice subtile la extremele lor. Într-o lume în care inegalitățile financiare continuă să crească, „Squid Game” nu este doar un divertisment – este o oglindă a anxietăților noastre financiare colective”, concluzionează White.

Referitor la Hwang Dong-hyuk, creatorul sud-coreean al serialului, acesta a explicat recent popularitatea sa prin: „Am conectat ceva cu spiritul vremurilor prin „Squid Game”. Senzația de urgență, criza care afectează viața cotidiană a oamenilor, permite o rezonanță ușoară cu Gi-hun. A aborda competiția fără sfârșit din societate prin prisma jocurilor copilăriei reprezintă un contrast atrăgător pentru mulți, căci toți am jucat aceste jocuri și ne trezește nostalgia.”

Sper că v-a plăcut ediția specială a rubricii Nerd Alert din acest weekend. Dacă sunteți curioși să citiți și ediția de duminica trecută, o puteți găsi aici: