Întrebare adresată conducerii României: merită oare să trimitem un semnal clar lui Donald Trump că nu susținem poziția lui, în timp ce încercăm să identificăm o cale de acces MAGA pentru cei aflați în dificultate?

Într-o opinie, Alina Mungiu-Pippidi identifică trei direcții de acțiune pentru adaptarea la oferta de pace prezentată de Donald Trump. Ea susține că, în interesul Moldovei, aderarea Chișinăului la UE ar trebui legată de integrarea Balcanilor de Vest, nu de procesul de aderare al Ucrainei, care este mult mai dificil de realizat.

Comunicatele din zona noastră de politică externă par tot mai bizare, cu multiple referiri la Ucraina, ca și cum am avea un cuvânt de spus într-un calendar bizar. Este oportun să transmitem lui Trump un semnal clar despre dezacordul nostru, în timp ce în același timp încercăm să oferim o intrare MAGA pentru cei aflați în dificultate?

Se poate crede că administrația Trump urmărește altceva decât să ne taie accesul la vize?

În loc să cerem sancțiuni noi, să analizăm sancțiuni cu efect real.

Astfel, ne inspirăm dintr-o linie folosită cu două decenii în urmă, când se sugera ca România să sprijine Moldova prin accelerarea integrării externe în detrimentul priorităților interne.

La acel moment au existat oameni inteligenți care au gândit așa, dar nu era nimeni cu curajul să o expună public. Din păcate, situația se repetă astăzi.

Primul aspect pe care aș prefera să nu-l mai proclamăm este ideea de sancțiuni noi. Nu dorim simple măsuri suplimentare, ci sancțiuni care să producă efect.

Washingtonul are dovezi clare că sancțiunile nu ating obiectivele.

Analizele disponibile arată că sancțiunile nu funcționează nu din lipsă de număr, ci pentru că sunt proiectate defectuos și neexecutate corect.

Să începem prin a identifica motivele pentru care nu merg și să verificăm dacă aceiași factori ar face ineficiente și noile sancțiuni.

Să analizăm impactul contribuției economice comparând PIB-urile Rusiei, Europei și SUA, pentru a înțelege impactul real. Administrația americană deține indicii relevante; există și specialiști români care pot interpreta datele în contextul diplomației românești.

În această discuție, se pune accentul pe eficiența reformelor din domeniul externelor și pe rolul instituțiilor de cercetare în pregătirea diplomaților, nu pe soluții improvizate.

Trump nu susține sancțiunile, punct.

În final, există un rezumat care explică de ce sancțiunile nu produc efectele dorite, iar titlul grupului de lucru sugerează soluții pentru sancțiuni eficiente, nu pentru creșterea numărului acestora.

Reacțiile noastre par să imite modelele din anul precedent, iar dezbaterile despre modalitatea de intervenție se repetă. Trump nu susține sancțiunile, punct.

Aderarea Moldovei ar trebui să fie alături de Balcanii de Vest, nu legată de Ucraina.

În al doilea rând, ar fi util să separăm Moldova de influența Ucrainei și să o includem în procesul de aderare în cadrul Balcanilor de Vest.

Așadar, ar fi bine să reducem discuțiile despre aderarea Ucrainei la NATO sau UE și să ne concentrăm pe oportunitățile reale pentru Moldova.

Să acționăm cu calm și să sprijinim Moldova pe cont propriu, având în vedere incertitudinile actuale ale alegerilor. O decuplare pragmatică și, dacă este posibil, un sprijin pentru accelerarea votului pro‑Europa ar putea fi un pas necesar.

Cei puternici fac ce pot, iar cei slabi fac ce trebuie.

În al treilea rând, să nu mai promovăm ideea unei păci extinse dincolo de frontiera Ucraina–Rusia și să ne pregătim să includem în lista mandatului nostru și alte obiective, astfel încât să nu ofere lui Putin oportunitatea de a câștiga timp.

Așa cum a spus Michael Ignatieff despre procesul de pace asimetric, citând Tucidide: cei puternici fac ceea ce pot, iar cei slabi fac ceea ce trebuie.

Suntem ancorați în realism, iar abordările excesive pot afecta situația din regiune, inclusiv cazul Transnistriei. Oportunitățile vor apărea probabil în curând, iar câștigătorul va fi cel care acționează decis, nu cel care așteaptă pasiv.

Ca comentariu final, dovezile sugerează că distribuția contractelor pe criterii de favoritism poate amplifica inegalitățile în educație, sănătate și venituri. Reformele ar trebui să vină din inițiativele coaliției, dacă vor fi implementate corect.