Întrebări numeroase și certitudini puține: care țări sunt implicate în „coaliția bunăvoinței” pentru trimiterea de trupe de menținere a păcii în Ucraina?

Propunerea de desfășurare a unei forțe internaționale formată din zeci de mii de soldați pentru asigurarea păcii în Ucraina găsește susținere puternică din partea Franței și Marii Britanii. Totuși, structura acestei forțe, participanții și acceptarea de către Rusia rămân întrebări deschise, potrivit analizei realizate de The Times și Deutsche Welle.

Liderii britanic și francez, Keir Starmer și Emmanuel Macron, își unesc forțele pentru a convinge cele mai importante țări militare din UE să se alăture „coaliției bunăvoinței”, care ar trimite trupe pentru menținerea păcii în Ucraina, în eventualitatea unui armistițiu cu Rusia.

Până în prezent, doar Franța și Marea Britanie și-au exprimat intenția fermă de a desfășura militari în Ucraina. Această discuție a generat diviziuni între aliați în cadrul unui summit european recent desfășurat la Paris, în care unele state s-au arătat dispuse să contribuie cu trupe, altele au manifestat ezitare, iar altele s-au opus clar.

Discuția, aflată la început, va fi abordată și în cadrul Consiliului European extraordinar de la Bruxelles, care se va concentra pe sprijinul acordat Ucrainei și pe apărarea Europei.

Structura forței rămâne neclară, iar Rusia a declarat că se opune desfășurării unor trupe internaționale în Ucraina.

Țări mai dispuse să participe

Conform surselor, liderii din Australia, Noua Zeelandă, Canada, Irlanda, Suedia și Danemarca și-au exprimat deschiderea de a trimite trupe în Ucraina. Alte țări, precum Norvegia, Finlanda și Turcia, analizează și ele posibilitatea unei contribuții.

Prim-ministrul australian Anthony Albanese a subliniat importanța istorică a țării sale în menținerea păcii, exprimându-și deschiderea față de propuneri. De asemenea, Justin Trudeau, prim-ministrul canadian, a afirmat că „totul este pe masă”.

Christopher Luxon, prim-ministrul Noii Zeelande, a evidențiat sprijinul țării sale pentru misiunile de menținere a păcii, considerând o colaborare în acest sens.

Statele din UE, în special cele scandinave și Irlanda, și-au exprimat, de asemenea, disponibilitatea de a sprijini o misiune de menținere a păcii.

Liderul irlandez Micheál Martin a declarat că Irlanda analizează modalitățile prin care poate oferi asistență în acest domeniu.

Ulf Kristersson, prim-ministrul suedez, a menționat că Suedia contribuie în general la securitatea regională și este deschisă la participarea în cadrul acestei inițiative.

De asemenea, Danemarca, reprezentată de prim-ministra Mette Frederiksen, a confirmat o „abordare deschisă” în legătură cu trimiterea de trupe.

Olanda, conform informațiilor, și-a exprimat anterior disponibilitatea de a participa cu soldați.

Reticențe și ambivalențe

Cu toate acestea, marile puteri militare ale UE, precum Polonia și Italia, și-au exclus participarea, iar alte țări, printre care Germania, Spania și statele baltice, sunt ezitante în ceea ce privește angajarea trupelor în Ucraina.

Prim-ministra italiană Giorgia Meloni a afirmat că Italia nu va contribui cu soldați, considerând dificultăți în implementarea unei astfel de misiuni.

Donald Tusk, prim-ministrul Poloniei, a reiterat că nu ia în considerare trimiterea de soldați pe teritoriul ucrainean.

După un summit anterior în Paris, prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez a declarat că se opune desfășurării de trupe atâta timp cât conflictul continuă.

Cancelarul german Olaf Scholz a exprimat iritarea față de discuțiile legate de desfășurarea trupelor, considerând prematură întrebarea.

Friedrich Merz, posibila alegere pentru următorul cancelar german, a susținut o viziune similară.

Cu toate acestea, nici Scholz, nici Merz nu au exclus desfășurarea forțelor armate germane în Ucraina.

Lituania și Estonia au sugerat anterior că nu exclud desfășurarea de trupe.

România: poziție neclară, dar partidele nu susțin desfășurarea de trupe

Se preconizează că România nu va trimite trupe, iar premierul slovac Robert Fico a declarat că o astfel de decizie trebuie evitată.

El a subliniat că această chestiune ar trebui să fie reglementată de Organizația Națiunilor Unite.

Viktor Orban, premierul ungar, nu a abordat direct subiectul trupei, dar a exprimat, pe platforma X, nemulțumirea față de continuarea războiului.

România, prin președintele interimar Ilie Bolojan, nu a formulat o opinie clară, sugerând însă o reticență față de desfășurarea trupelor.

Întrebat despre posibila trimitere a trupelor de menținere a păcii, el a menționat absența discuțiilor pe această temă.

El a precizat că susținerea din partea partidelor politice nu este suficientă în acest moment pentru a susține o astfel de inițiativă.

Bolojan a subliniat că garanțiile de pace pentru Ucraina ar necesita o concentrare de trupe în regiune.

România ar putea să îndeplinească rolul unui hub pentru desfășurarea acestor trupe, așa cum a fost în trecut.

Experți consideră că Ucraina are nevoie de forțe europene acum

O analiză realizată pentru think-tank-ul CEPA de către trei specialiști, inclusiv fostul general american Ben Hodges, a subliniat necesitatea de a avea trupe europene în Ucraina pentru a preveni un eventual acord de pace care ar putea afecta suveranitatea țării și ar putea încuraja Rusia.

O prezență militară robustă din partea Europei este esențială pentru a asigura respectarea unei eventuale încetări a focului, dotată cu capacități variate, inclusiv aeriene, terestre și maritime.

Multe dintre aceste resurse sunt de obicei furnizate de SUA, însă momentul actual impune ca Europa să poată genera aceste capacități independent.

Franța și Regatul Unit sunt considerate cele mai bine pregătite pentru a forma o „forță de reasigurare” sub forma unei unități consolidate în Ucraina.

Care ar trebui să fie structura „forței de reasigurare” din Ucraina?

O astfel de forță ar trebui să includă cinci brigăzi de luptă blindate și mecanizate, susținute de escadrile de elicoptere, avioane de transport și de vânătoare.

Această forță ar putea acționa ca un factor de descurajare și ar colabora cu trupele ucrainene pentru a minimiza provocările directe din partea Rusiei, demonstrând totodată angajamentul European față de securitate.

Forța expediționară comună, coordonată de britanici, reprezintă un cadru viabil pentru gestionarea crizelor fără a implică un angajament direct din partea NATO.

Experții atenționează că forța nu ar trebui să protejeze întreaga linie de contact, iar Ucraina ar trebui să aibă suficiente resurse pentru a contracara acțiunile Rusiei.

O mare parte a frontierei ar putea deveni o zonă demilitarizată, similară cu cea dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud.

O zonă de interdicție aeriană, impusă de forțele aeriene europene, ar descuraja atacurile aeriene rusești.

Aceasta ar include utilizarea de avioane moderne, cum ar fi F-35, Typhoon și Gripens, pentru protejarea infrastructurii critice a Ucrainei.

Un sistem integrat de apărare aeriană, care să combine tehnologii avansate, ar asigura o protecție sporită împotriva atacurilor cu rachete și drone.