Oprire. Când singura opțiune rămasă este alegerea de sine.

După o absență de 4 luni în care nu am răspuns la niciun mesaj, am decis să ne întâlnim. Credeam că fac asta din dorința de a-l vedea, dar adevărul era că speram la o schimbare. Speram ca el să mă aleagă și să mă iubească exact așa cum visam.

Fiindcă mi-era frică să nu vină doar pentru o cafea, am propus să ne luăm o cazare. În adâncul meu, știam că nu sunt o prioritate pentru el. Nu era prima oară când credeam că sexul m-ar putea ajuta să-l câștig.

Deși eram entuziasmată, anxietatea mă copleșea.

Îl așteptam pe o bancă într-un mall. Întârzierea lui era un lucru comun, dar această așteptare îmi trezea emoții contradictorii: voiam să-l văd, dar o parte din mine știa că ar fi fost mai bine să nu vină.

Dar când l-am văzut venind, plin de viață, fără să-mi dau seama, am început să mă simt și mai atrasă.

*

Ne-am întâlnit acum cinci ani la Academia Militară, unde am devenit destul de apropiați. Discutam ore în șir despre orice, alergam împreună, iar el îmi oferea confort atunci când anxietatea mă copleșea. Mă strângea în brațe și mă făcea să mă simt în siguranță.

Astfel, am început o relație neoficială, dar ascunsă.

M-am îndrăgostit, dar refuzam să recunosc, având impresia că nu e normal, mai ales că nu simțeam la el aceeași intensitate. De aceea, îmi era greu să exprim ce simt, temându-mă de intimitatea unei relații reale.

El spunea că s-a atașat de mine, că îi place ceea ce sunt, dar că e confuz. Eu nu îi credeam, iar el încerca să se explice, ceea ce ducea la neînțelegeri.

*

Pe parcursul întâlnirii, am observat că era mult mai relaxat și încrezător, dar în același timp distanța dintre noi părea să se fi amplificat.

Nu părea atent, în timp ce eu eram complet absorbită de el.

Îmi povestea cu entuziasm despre planurile sale legate de călătorii și aventuri, în timp ce eu încercam să întrețin conversația căutând să aflu dacă fac parte din acele planuri. Nu mă întreba nimic despre mine, iar asta mă făcea să mă simt nesemnificativă.

– Adriana, eu țin mult la tine, mi-a spus trist în timp ce stăteam pe canapea.

Vrea să luăm lucrurile pe rând, dar simțeam că între noi exista o conexiune mai profundă.

Îmi doream să nu mă mai lase să plec.

Căldura îmbrățișării lui era tot ce aveam nevoie, dar nu era suficient pentru o relație.

– Nu mă simt în siguranță în relația asta. E mai bine să rămână așa cum am stabilit, am spus nesigură, sperând la o altă reacție.

Dar el nu a contrazis.

În schimb, m-a sărutat cu blândețe. Apoi, am avut o noapte împreună.

– Vreau atât de mult să fii parte din viața mea zi de zi, i-am spus în timp ce mă săruta.

S-a oprit și m-a privit atent.

Zâmbind, mi-a spus că ia în considerare să urmeze facultatea de drept.

Poți explora mai multe povești pe platforma UNFINISHED LOVE STORIES.

Acest text face parte din UNFINISHED LOVE STORIES – un proiect editorial ce publică povești autentice despre iubire. În fiecare duminică dimineață, citește o nouă poveste despre iubire pe platforma noastră. Dacă ai o întâmplare unică și imperfectă despre relațiile contemporane, nu ezita să o împărtășești.

Articol scris de Adriana Bordei.

Colaborare media.