Personalul restaurantelor japoneze reclamă conducerii faptul că vizitatorii străini lasă bacșișuri, iar promovarea acestei culturi este respinsă în Japonia.

Creșterea numărului de turiști care oferă bacșiș în Japonia a creat confuzie și a alimentat tensiuni în rândul localnicilor, potrivit presei japoneze.

Tot mai mulți vizitatori străini încearcă să lase bacșișuri la restaurante, deși este posibil să nu realizeze că această practică nu este obișnuită în țară.

Un lanț tradițional japonez, prezent în peste 20 de locații, și-a adaptat regulile după ce angajații au semnalat bacșișuri primite de la clienți străini.

În februarie anul trecut, operatorul a instalat cutii pentru bacșiș lângă casele de plată din majoritatea unităților sale.

Conform operatorului, fiecare punct de vânzare strânge lunar bacșișuri în zeci de mii de yeni.

Într-o Japonie fără o cultură a bacșișului, personalul poate fi derutat în orele aglomerate, motiv pentru care au instalat cutiile ca soluție, a explicat un reprezentant al companiei.

Sumele strânse drept bacșișuri sunt contabilizate ca venituri variate, iar fondurile din numerar sprijină facilitățile acordate angajaților.

Totuși, unii clienți care au văzut cutiile pentru bacșiș au criticat ideea.

Oamenii respective au afirmat că nu doresc răspândirea culturii bacșișului în Japonia.

Cutiile pentru bacșiș au devenit în discuții pe rețelele sociale, iar unii se întreabă dacă banii ajung cu adevărat personalului.

SFATURI PENTRU CEAI

Profesorul Yoshiyuki Ishizaki, specialist în marketing turistic la o universitate din Japonia, spune că un obicei similar bacșișului exista în Japonia înainte de al Doilea Război Mondial.

În trecut, oaspeții hanurilor dădeau bani pentru ceai membrilor personalului.

Încercând să crească eficiența, practica a fost înlocuită cu taxe de serviciu fixe în timpul Jocurilor Olimpice din 1964.

Hotelurile au aplicat o taxă de serviciu de 10 la sută, iar hanurile tradiționale ryokan au optat pentru 15 la sută; în prezent, unele restaurante de lux aplică în continuare o taxă fixă de serviciu.

În Statele Unite, unde bacșișul este norma, restaurantele alocă de obicei un chelner pentru fiecare masă, iar bacșișul de la finalul mesei devine venitul personal al acestuia.

Deoarece mărimea bacșișului depinde de calitatea serviciilor, susținătorii sistemului susțin că acest mecanism motivează angajații.

Chibo, lanțul de restaurante specializat în okonomiyaki, a testat un sistem de bacșiș în locațiile sale de lux în 1992, dupa extinderea în vestul țării; însă nu a fost folosit de clienți iar măsura a fost rapid desființată.

UȘURINȚĂ MOBILĂ

Pentru a facilita acordarea bacșișului, Dinii Inc., o companie din Tokyo ce furnizează sisteme mobile pentru restaurante, a lansat un program care permite clienților să adauge bacșișuri la nota de plată, un proiect unic în industria japoneză.

Funcția a fost lansată în iunie, permițând adăugarea până la 25% din valoarea notei ca bacșiș prin aplicație; sistemul este disponibil în aproximativ 900 de restaurante din țară.

Potrivit companiei, principalii utilizatori sunt turiștii străini, iar utilizarea este semnificativă în zonele cu mare densitate turistică, cum ar fi Shinjuku în Tokyo și Namba în Osaka.

Takashi Waki, proprietarul lanțului Yakitori Smith din Osaka, este încrezător în privința sistemului Dinii.

El spune că bacșișurile îl motivează angajații și creează o atmosferă mai dinamică în restaurantele sale.

Waki menționează că bacșișurile sunt folosite pentru reuniunile membrilor personalului.

SALARII MICI, DEFICIT DE FORȚĂ DE MUNCĂ

Profesorul Ishizaki susține că multe restaurante frecventate de turiști au ajuns la un punct în care trebuie să decidă cum să gestioneze bacșișul.

Cu salariile mici, lucrătorii din industrie continuă să lupte, în timp ce sectorul se confruntă cu lipsa forței de muncă.

Conform Sondajului de bază privind structura salarială din iunie anul trecut, realizat de Ministerul Muncii, salariul mediu lunar în sectorul serviciilor de cazare și alimentație publică a fost de 269.500 de yeni (1.832 de dolari), cel mai mic dintre industrii.

În țările Occidentale serviciile sunt percepute ca plătite, iar în Japonia există o reacție psihologică la stabilirea unui preț pentru ospitalitate, explică Ishizaki.

El subliniază că productivitatea muncii nu va crește dacă Japonia continuă să considere aceste servicii drept gratuite.

Potrivit lui Ishizaki, soluția ideală este ca firmele să includă costul serviciilor în prețuri și să asigure o distribuție echitabilă a profiturilor către angajați.