„Punctele de sufocare” și sancțiunile lui Trump: de la strâmtoarea Bosfor, petrodolari și negocieri secrete.

Există anumite locații în lume care revin frecvent în istorie datorită poziției lor geografice. Un exemplu este Bosfor, strâmtoarea îngustă care traversează centrul Istanbulului și marchează granița dintre Europa și Asia, așa cum spune Edward Fishman, fost oficial al Departamentului de Stat al SUA, în cartea sa „Chokepoints: American Power in the Age of Economic Warfare”. Bosforul este ruta principală de la Marea Neagră, bogată în resurse, către porturile Mediteranei și oceanele dincolo. Aceasta reprezintă un punct crucial, unde civilizațiile se confruntă pentru putere, cu imperii care cresc sau se prăbușesc.

În perioada sa de maximă dezvoltare, în secolul al V-lea î.Hr., Atena, principalul oraș-stat al Greciei antice, depindea de navigația liberă prin Bosfor pentru a obține hrană. Navele sale transportau cereale din câmpiile fertile ale Ucrainei sau pește din Crimeea, navigând spre sud prin Bosfor către Atena, protejate de un lanț de avanposturi imperiale și marina ateniană.

Aceasta a stimulat imaginația principalului rival al Atenei, Sparta. Războiul Peloponezian de douăzeci și șapte de ani s-a încheiat atunci când flota spartană a distrus marina ateniană la Aegospotami, preluând controlul asupra Bosforului și oprimând aprovizionarea Atenei, subminându-i astfel resursele.

Bosforul: simbol al unui punct de sufocare esențial pentru comerțul internațional.

Șapte secole mai târziu, pe malurile aceleași strâmtori, împăratul roman Constantin a fondat orașul Constantinopol, astăzi cunoscut sub numele de Istanbul. Acesta a devenit cea mai mare și bogată metropolă din Europa, servind ca capitală a Imperiului Roman până la căderea sa în fața otomanilor în secolul al XV-lea. La fel ca predecesorii săi, otomanii au luptat intens pentru a respinge alte puteri care căutau controlul asupra Bosforului.

Bosforul reprezintă un punct de sufocare crucial: o poartă esențială pentru comerțul internațional, iar controlul asupra acestei căi conferă o putere semnificativă; blocarea acesteia poate amenința grav orice adversar.

În prezent, sunt utilizate și alte tipuri de puncte de sufocare: tranzacțiile financiare sau chiar dolarul SUA. "Acum, datorită globalizării, există puncte de sufocare în economia globală care nu sunt geografice; cel mai important dintre acestea fiind dolarul american", afirmă Fishman într-un interviu.

Pe 5 decembrie 2022, după invazia Rusiei în Ucraina, o situație asemănătoare s-a desfășurat la gura Bosforului. O coloană de petroliere uriașe, unele măsurând aproape o mie de metri, bloca traficul maritim din zonă. Aproape instantaneu, vestea s-a răspândit. Bosforul este una dintre cele mai aglomerate căi maritime la nivel mondial și o arteră esențială pentru comerțul cu energie și alimente; închiderea sa pe o perioadă lungă poate provoca haos în economia globală.

Cauzele blocajului de la Bosfor.

Nu au fost amenințări armate sau accidente maritime, un risc constant în Bosfor, ale cărui curbe și curenți puternici îl fac una dintre cele mai dificile căi navigabile. Se aplicau atunci plafoanele de preț pentru vânzările de petrol rusesc, menite să reducă veniturile Kremlinului și să submineze eforturile de război în Ucraina. Rușii vindeau petrolul, asigurat de firme britanice și plătit în dolari americani, iar asigurătorii occidentali acopereau peste 95% din toate încărcăturile de petrol. Acum, guvernele occidentale utilizau această dominanță pentru a opri fluxul de petrodolari către Kremlin.

Turcia nu a susținut oficial plafonarea prețului, dar oficialii turci care monitorizau traficul prin Bosfor erau conștienți de implicațiile acesteia: orice petrolier care încălca politica risca să își piardă asigurarea, expunând astfel guvernul turc la riscuri în cazul unui accident oricărei scurgeri de petrol. Din această cauză, oficialii turci cer dovezi suplimentare privind asigurarea fiecărui petrolier înainte de a putea tranzita strâmtoarea, ceea ce a dus la creșterea aglomerației.

De ce petrolul este tranzacționat în dolari americani.

Dolarul american în tranzacțiile cu petrol reprezintă, fără îndoială, cel mai important punct de sufocare pentru numeroase campanii de sancțiuni din secolul XXI, afirmă autorul.

După al Doilea Război Mondial, SUA erau mari producători și exportatori de petrol. Embargoul arab asupra petrolului din 1973 a schimbat percepția, iar SUA au realizat cât de vulnerabile devenisese.

Reamintim că Egiptul și Siria, susținute de alte state arabe, au lansat un atac surpriză asupra Israelului, declanșând Războiul de Yom Kipur. Israel a fost depășit numeric de forțele arabe, ceea ce a determinat SUA să furnizeze armament în sprijinul israelienilor. Cu ajutorul SUA, armata israeliană a reușit să oprească ofensiva arabilor și să stabilizeze situația.

Ca răspuns, membrii OPEC s-au reunit în Kuweit (în 16 și 17 octombrie 1973) și au decis să „pedepsească” SUA prin instituirea unui embargo asupra livrărilor de petrol către țările care sprijină Israelul.

În 1974, Richard Nixon, aflat sub presiunea scandalului Watergate și a deficitului bugetar, a trimis secretarul de trezorerie, Bill Simon, să negocieze cu statele arabe. Simon, cunoscut pentru abilitățile sale de comerciant, le-a propus saudiților să vândă petrolul în dolari SUA, iar dolarii obținuți să fie reinvestiți în datoria guvernamentală a SUA, practic, bugetul fiind acoperit din veniturile plătite pentru petrol.

Simon a zburat spre Jeddah în vara anului 1974, cu mult entuziasm.],

În cele din urmă, a obținut un acord deosebit de important cu saudiții, care s-au angajat să recicleze veniturile din petrol în trezoreriile SUA. Această înțelegere a supraviețuit și a avut un impact majors asupra tranzacționării petroliere, prețul petrolului fiind stabilit în dolari, indiferent cine efectuează tranzacția.

Cartea lui Fishman oferă o perspectivă asupra ultimelor două decenii de politică externă a SUA, în care America a abandonat principiile globalizării în favoarea unei noi strategii de război economic.

Războiul economic a avut atât succese, cât și eșecuri.

Autorul s-a implicat în sectorul sancțiunilor în cadrul Departamentului de Stat al SUA, fiind bine pregătit pentru a discuta despre acestea.

Pe măsură ce Vladimir Putin, Xi Jinping și Ayatollahul Khamenei acționau pe scena mondială, neconformiștii din guvernul SUA au dezvoltat un arsenal de arme economice, valorificând influența Americii în finanțele și tehnologia globală. Președinții SUA au utilizat aceste arme neconvenționale pentru a combate amenințările la adresa securității naționale, cu rezultate mixte.

Cartea „Chokepoints” demistifică strategiile complexe adoptate de guvernul SUA pentru a folosi puterea Wall Street, Silicon Valley și Big Oil în lupta împotriva adversarilor Americii. Narațiunea se concentrează pe o paletă diversă de inovatori politici - diplomați, avocați și experți financiari care au facilitat escaladarea războaielor economice ale Americii împotriva Rusiei, Chinei și Iranului.

Războiul economic a avut atât reușite, cât și eșecuri. Astăzi, trăim într-o nouă ordine mondială caracterizată de o cursă economică a înarmărilor entre marile puteri și o economie globală fracturată.