Raport științific: Oamenii transmit mult mai multe virusuri altor specii față de invers ● Care este severitatea riscului unei erupții vulcanice majore în Europa? ● Încă un pas înapoi în căutarea enigmaticii materii întunecate?
Oamenii transmit mult mai multe virusuri altor specii față de invers ● Care este severitatea riscului unei erupții vulcanice majore în Europa? ● Încă un pas înapoi în căutarea enigmaticii materii întunecate?
Oamenii transmit mai multe virusuri către alte specii decât invers
Atunci când ne gândim la lilieci, șoareci, păsări și alte animale considerate purtătoare de agenți patogeni, este normal să fim îngrijorați. În realitate, animalele au mai multe motive să se teamă de oameni decât invers în ceea ce privește transmiterea bolilor.
O cercetare extinsă a genomurilor virale efectuată de o echipă de la University College London (UCL) și publicată în revista Nature Ecology & Evolution relevă faptul că oamenii infectează alte specii în 64% din cazuri.
Un exemplu relevant este pandemia Covid-19. Deși virusul a trecut de la lilieci la oameni, prin intermediul altor specii, transmisia acestuia către multiple specii animale a fost un fenomen neobișnuit.
Specialiștii subliniază că acest rezultat era de așteptat, dat fiind că populația umană este extrem de numeroasă și că aceasta ocupă aproape fiecare colț al planetei. Virușii care circulă printre oameni au o probabilitate ridicată de a suferi mutații, facilitând astfel transmiterea acestora către alte specii.
Printre virusurile cele mai frecvente care se transmit de la oameni la animale se numără SARS-CoV-2, MERS-CoV și virusurile gripei. Chiar și fără acestea, există peste 54% dintre virusurile cunoscute care sunt răspândite de oameni în regnul animal.
Riscurile pentru viața sălbatică sunt mai grave decât ne imaginăm. Autorii studiului oferă ca exemplu criza din 2008, când populația de cimpanzei din Uganda a fost grav afectată de un virus respirator (HMPV), care la oameni produce doar simptome ușoare, dar a fost letal pentru cimpanzei.
Care este severitatea riscului unei erupții vulcanice majore în Europa?
Erupția vulcanică de acum aproximativ 3.600 de ani din apropierea insulei Santorini, considerată începutul declinului culturii minoane, este intens studiată. Cu un indice de 6-7 pe scala erupțiilor vulcanice (VEI), această erupție este considerată a fi de tip super vulcan.
O erupție mai puțin cunoscută a avut loc în acelasi loc în anul 726 d.Hr., când marea a început să fiarbă și să arunce cantități mari de lavă și piatră ponce, conform relatărilor vremii.
Până recent, urmele acestei erupții au fost greu de descoperit. Totuși, un grup de cercetători din Asia, Europa și America de Nord susține că a identificat semnele acestei erupții majore, estimând magnitudinea ei similară cu cea a vulcanului Tonga din 2022.
Studiile anterioare sugerau un indice VEI de 3-4 pentru erupția din anul 726 d.Hr., dar noile date sugerează că ar putea fi vorba de o erupție cu magnitudinea 5, adică mult mai puternică decât estimările anterioare.
Cercetătorii sunt îngrijorați că o astfel de erupție a avut loc la doar 2.300 de ani după o erupție catastrofală din jurul anului 1600 î.Hr. De obicei, urmează o perioadă de liniște, în care camera subterană de magmă se reumple, ceea ce ar putea alimenta erupții minore.
În studiul publicat în Nature Geoscience, cercetătorii avertizează că zona din jurul insulei Santorini este clasificată ca având un risc ridicat de erupții explozive în perioade în care nu s-ar aștepta.
Ultima erupție din zonă a avut loc în 1950, fiind de mică amploare. De atunci, vulcanul părea inert, cu excepția unor mișcări seismice în 2011-2012, când s-au observat activități de magmă sub vulcanul dormant.
O erupție similară cu cea din 726 d.Hr. ar putea avea efecte devastatoare asupra sudului Europei și a regiunii est mediteraneene.
Încă un pas înapoi în căutarea enigmaticei materii întunecate?
Galaxiile pitice au captat atenția astronomilor deoarece dimensiunile lor reduse le-ar putea face ținte ideale în căutarea materiei întunecate. Aceste galaxii sunt comune și adesea se grupează în jurul galaxiilor mai mari, cum ar fi Norii lui Magellan din jurul Căii Lactee.
Se consideră că formarea și distribuția acestora ar putea fi influențate de materia întunecată. De asemenea, dimensiunile lor permit observarea interacțiunii posibile între particulele de materie întunecată.
Conform teoriilor, particulele de materie întunecată ar trebui să emită raze gamma atunci când colizionează, ceea ce sugerează că regiunile centrale ale acestora ar trebui să prezinte dovezi ale acestor raze.
Studii anterioare care au analizat razele gamma din Calea Lactee nu au furnizat dovezi concludente pentru identificarea materiei întunecate. Recent, un nou studiu de astronomi europeni și americani pe platforma ArXiV sugerează că eforturile în această direcție sunt dificile.
Din 50 de galaxii pitice studiate, niciuna nu a prezentat dovezi ale emisiei de raze gamma legate de materia întunecată. Deși există unele indicii în 2-3 galaxii, aceste rezultate nu sunt concludente.
Aceste rezultate, deși pot fi considerate un eșec, sunt percepute de cercetători ca un progres, deoarece elimină unele dintre ipotezele existente și ne apropie de o înțelegere mai clară a materiei întunecate.
Urmăriți pagina noastră de Facebook pentru a primi, în timp real, cele mai recente informații și noutăți din lumea științifică!
Sursa foto: profimediaimages.ro
