Recenzie de film: Longlegs (Colecționarul de suflete)
În cazul filmului Longlegs (Colecționarul de suflete), se aplică perfect cunoscuta zicere a lui Etiemble: Compararea nu este întotdeauna motivată. Compararea acestui film, având printre producători pe Nicolas Cage, cu celebrul film Tăcerea mieilor, care a câștigat cinci premii Oscar în 1991, nu aduce un beneficiu.
Filmările din Longlegs se concentrează pe o serie de crime comise, de-a lungul anilor, de același ucigaș în serie. Victimele sunt familii complete care includ fete ce s-au născut pe 14 februarie. Această poveste a debutat în anii '60, iar agenții FBI nu au reușit să descopere identitatea criminalului nici chiar în anii '90, pe vremea când Bill Clinton era președinte. De menționat este că președintele nu are nicio legătură cu crimele sau cu criminalul în serie, dar camera lui Andres Arochi pare să insiste asupra imaginii sale, redată într-un birou bine vizibil.
Este evident că criminalul este un psihopat afiliat unui cult satanic, care își ucide victimele conform unui ritual bine stabilit. Dovada a crimelor extrem de sângeroase constă în bilețele lăsate la locul faptei, semnate cu numele Longlegs, iar camera lui Andres Arochi se axează în mod frecvent asupra sângelui curgător.
Acțiunea filmului, regizat și scenariul fiind semnate de Osgood Perkins, fiul renumitului actor Anthony Perkins, se desfășoară cu o ritmicitate inegală. Există momente în care filmul pare să treneze excesiv, malițios asemenea unei tentativă de a lungi durata acestuia, iar acest lucru este vizibil chiar din genericele de deschidere, care par interminabile.
Personajul Carter, un agent FBI, este asistat de o tânără colegă numită Lee Harker. Aceasta, pregătită și extrem de inteligentă, are abilitatea de a decodifica cele mai bizare situații. Interpreta Maika Monroe reușește să transmită spectatorilor că există o traumă în trecutul personajului, care ar putea sugera o legătură între Lee și o fetiță (Lauren Acala) ce a scăpat miraculos de la moarte, astfel că interacțiunile ei cu mama sa (Alicia Hutt) devin tot mai bizare.
Pe măsură ce investigarea crimei progresează și numărul acestora crește, Lee realizează că există o conexiune limpede între ea, mama sa și Longlegs. De asemenea, Carter ajunge la aceeași concluzie. Finalul aduce o întorsătură tragică pentru Carter, care va deveni ultima victimă a lui Longlegs, fiica sa fiind salvată de Lee, dar aceasta având de plătit un preț greu, comitând matricidul.
Nicolas Cage reușește să aducă un aport notabil în interpretarea personajului Longlegs, prezentând o dualitate intrigantă între masculinitate și feminitate. Datorită performanței sale vocale, Cage reiese ca un actor surprinzător de bun, având momente memorabile. Totuși, compararea prestației sale cu cea a lui Anthony Hopkins în Tăcerea mieilor este, în opinia mea, puțin exagerată.
