Structura scheletală a unui copil rescrie povestea evoluției omenirii, iar o descoperire arheologică din Israel surprinde comunitatea științifică.
O echipă internațională de cercetători a identificat cele mai vechi indicii fizice care demonstrează coexistența între neanderthalieni și Homo sapiens, includând interacțiuni sociale și schimburi genetice.
Studiul se concentrează pe fosila unui copil în vârstă de cinci ani, descoperită în peștera Skhul din munții Carmel, în nordul Israelului.
Fosila, estimată la aproximativ 140.000 de ani, integrează trăsături ale ambelor grupuri, neanderthalieni și Homo sapiens, două linii considerate odinioară distincte.
Analizele genetice anterioare au arătat că aceste două populații au schimbat gene între ele, iar chiar și în prezent, la circa 40.000 de ani după dispariția neanderthalienilor, între 2% și 6% din genomul uman modern provine din această moștenire.
Totuși, se considera că aceste transferuri genetice au avut loc mult mai târziu, în intervalul 60.000–40.000 de ani în urmă. Descoperirea sugerează însă un debut mai devreme, iar fosila prezintă un craniu cu trăsături moderne ale ființei, în timp ce structuri precum vasele de sânge ale creierului, maxilarul inferior și urechea internă păstrează caracteristici neanderthaliene.
Cercetările arată faptul că primii neanderthalieni au trăit în zona veche a Israelului încă din urmă cu aproximativ 400.000 de ani, în timp ce Homo sapiens au început să migreze din Africa în jur de 200.000 de ani în urmă, iar cele două grupuri au avut întâlniri și încrucișări.
Fosila copilului din peștera Skhul reprezintă una dintre cele mai vechi dovezi biologice și sociale ale legăturilor dintre aceste populații. Neanderthalienii locali au dispărut treptat, absorbiți în populația omului modern.
Tehnici avansate de scanare și reconstrucție 3D a craniului și a maxilarului au permis cercetătorilor să analizeze detalii complexe, inclusiv rețeaua vasculară a creierului și structurile urechii interne, susținând caracteristicile hibride ale fosilei.
