6 situații care pot provoca un atac de panică la copii și recomandări psihologice pentru gestionarea acestora: „Oferiți-le spațiu să exprime ceea ce simt”
Atacul de panică se manifestă printr-un sentiment profund de frică și anxietate, care apare brusc și este însoțit de simptome fizice intense, precum amețeli, dificultăți de respirație și bătăi rapide ale inimii. Acesta este mai degrabă un simptom al unei probleme decât o afecțiune în sine. Psihologul și psihoterapeutul Miruna Jovin ne explică ce îi poate speria pe copii astfel încât să experimenteze aceste atacuri și cum putem discuta despre gândurile negative care le provoacă.
Deși atacurile de panică sunt frecvente în adolescență, este important de menționat că și copiii mici pot suferi de aceste episoade. Totuși, potrivit psihologului Miruna Jovin, statisticile arată că „atacurile de panică sunt relativ rare în cazul copiilor”.
Cauze ale atacurilor de panică la copii
Cauzele atacurilor de panică la copii nu sunt mereu evidente. Totuși, este recunoscut faptul că anxietatea legată de situații dificile sau stresante poate declanșa aceste episoade. Psihologul menționează și că „există și factori genetici care pot crește predispoziția la atacuri de panică. Studiile sugerează că copiii care sunt crescuți de adulți care suferă de atacuri de panică pot avea o predispoziție mai mare”.
Printre factorii declanșatori se numără stima de sine scăzută, evenimente traumatice (precum decesul unei persoane dragi sau pierderea unei prietenii) și diverse condiții medicale sau substanțe care pot facilita apariția atacurilor de panică.
Iată câteva situații care pot conduce la apariția atacurilor de panică:
- anxietate provocată de experiențe dificile acasă sau la școală;
- stresul legat de examene, relații sau prietenii;
- mortul unei persoane dragi;
- o experiență traumatizantă, precum abuzul sau neglijarea;
- o experiență violentă la care este martor.
Manifestările atacurilor de panică la copii
Atacurile de panică pot fi extrem de terifiante pentru copii, care simt adesea o teroare acută, ca și cum ceva rău ar urma să se întâmple, chiar și în absența unui pericol concret. Aceasta este o reacție exagerată a organismului.
„Când apar atacurile de panică, putem observa diverse manifestări, cum ar fi amețeala sau stări de leșin fără o cauză medicală evidentă, greață, disconfort abdominal, dureri în piept, respirație rapidă și palpitații. De asemenea, unii copii pot plânge necontrolat, în timp ce alții se pot simți paralizați, tremurând”, explică psihologul.
Cum să intervenim în cazul unui atac de panică la copil?
Cel mai important este să rămânem calmi, spune psihologul. Panica simțită de părinte în aceste momente, deși firească, poate agrava situația pentru copil.
„Asigurați-vă că nu se află într-un pericol iminent și apelați la tehnicile care își dovedesc eficiența. Vorbiți cu calm, folosind cuvinte simple, adecvate vârstei, și asigurați-i că situația intensă pe care o simte va trece”, oferă expertul.
Este crucial să știți că, deși atacul de panică poate părea devastator, acesta nu va cauza daune fizice. Iată câteva sugestii pentru a ajuta un copil în timpul unui atac:
Este tentant să evităm situațiile sau locurile care provoacă panică, dar evitarea poate duce, în fapt, la creșterea anxietății. Scopul nostru nu ar trebui să fie evitarea, ci, dimpotrivă, sprijinirea copilului pentru a învăța cum să facă față emoțiilor sale în acele momente.
Atacurile de panică la copii sunt adesea declanșate de gânduri negative neconstructive. Important este să le oferim copiilor timp să discute despre temerile lor. „Asigurați-le un mediu de siguranță în care să ne împărtășească temerile. Chiar și considerând o frică sau o fobie ca fiind neimportantă, e bine să le respectăm sentimentele. Discutăm pas cu pas despre fricile lor, explicându-le că nu tot ce gândesc este real și încurajându-i să se concentreze pe lucruri pozitive”.
Tehnici de respirație pentru calmare
„Îi învățăm tehnici de respirație într-un mod distractiv. Putem crea povești sau putem folosi activități pe care le apreciază pentru a le integra aceste tehnici”, sugerează psihologul. De exemplu, cerând copilului să enumere un element pentru fiecare literă a alfabetului, putem să ne mutăm atenția de la frici la activități mai plăcute.
Un alt exercițiu distractiv ar putea fi să îndemnați copilul să stea confortabil și să respire profund, apoi să numească: 4 lucruri pe care le poate observa, 3 pe care le poate auzi, 2 pe care le poate mirosi și 1 pe care îl poate gusta. Utilizarea simțurilor poate fi un instrument eficient pentru gestionarea panicii și anxietății.
După un atac de panică, discutați cu copilul despre experiența trăită. Întrebați-l ce l-a ajutat să se calmeze. Astfel, veți putea ști cum să-l sprijiniți în viitor. Dacă a găsit eficace tehnicile de respirație, învățați-l să le utilizeze din nou când simte panică. Repetarea acestor tehnici cu blândețe și susținere este vitală.
Când este necesară intervenția medicală?
„Dacă simțim că situația depășește cunoștințele noastre și vom avea de-a face cu atacuri din ce în ce mai frecvente, este esențial să apelăm la specialiști în psihologie sau medicină”, subliniază psihologul Miruna Jovin.
În plus, este important să căutăm ajutor profesional imediat dacă copilul a fost expus unei traume. „Când copiii dezvoltă simptome ale atacurilor de panică, este esențial să identificăm și să tratăm cauza acestei suferințe”, conchide specialistul.
Atacurile de panică pot conduce la o anxietate profundă și afectează funcționarea generală a copilului. De exemplu, un copil care suferă de rău emoțional la grădiniță poate avea repetate episoade de panică.
În cazul adolescenților, aceasta poate duce la consum de alcool sau droguri pentru a gestiona anxietatea. Dacă nu sunt recunoscute și tratate, atacurile de panică pot duce la probleme severe, inclusiv depresie severă și comportamente suicidale. Totuși, dacă sunt diagnosticate la timp, majoritatea copiilor răspund favorabil la tratament.
