Bodyguardii din farmacii și supermarketuri, Oameni în vârstă, de epocă cu Ion Iliescu
Dragi părinți, bodyguarzii sunt acum prezenți în viețile noastre. Îi vedem în farmacii, într-un colț de paradă. În supermarketuri, atmosfera este diferită. Sunt atât de în vârstă, încât multora le este dificil să-i remarcăm. În loc să se bucure de viață, să călătorească sau să se mențină activi, ei așteaptă zi după zi în locuri care ar trebui să se îngrijească de bunăstarea lor. Cu cine mă simt în siguranță cu adevărat?
Îmi exprim milă în scrierea acestui articol, ceea ce nu ar trebui să fie normal. Scriu despre paznici, despre bodyguarzi, care au un rol esențial și o forță fizică impunătoare. E nevoie de vigilență și reacție rapidă pentru a minimaliza pagubele în spațiile comerciale. Totuși, observ că acești oameni puternici sunt adesea insuficienți pentru a face față unei lumi agitate. Poporul român frecventează sălile de sport, ridică greutăți, iar totuși cum poate fi oprit de la rele de bunici sau părinți care, dacă nu au vocea auzită, greu pot reacționa? Unele dintre ei au o vârstă care pare să depășească secolul.
Referința la Ion Iliescu nu este întâmplătoare. Prezența unor bunici în rol de bodyguarzi sugerează că afirmațiile sale au fost false. Dacă acești oameni ar ieși mai des din case, poate și-ar da seama de realitate. Bunicii și părinții noștri, cei care au fost înșelați de promisiunile lui Ion Iliescu în trei mandate, trăiesc într-o Românie afectată de inegalități radicale. Dacă ar avea o pensie adecvată, nu ar mai fi nevoie să se zbată atât de mult pentru a supraviețui. Îi vedeți pe Mitrea sau Năstase lucrând ca bodyguarzi? Ei sunt protejați de Ion Iliescu, în timp ce milioane au fost înșelate.
Acești oameni nu au capacitatea de a asigura siguranța necesară. Dificultățile fizice cu care se confruntă sunt evidente. Dorești să le oferi ajutor, dar cum să te ajute ei?
Sigur, prezența lor este un semn că nu se așteaptă evenimente grave. Este similar cu sistemul de urgență, unde ambulanțele sosesc fără un doctor la bord. Ați observat? Multe din aceste ambulanțe au un șofer și un asistent care îți măsoară tensiunea, oferă oxigen, iar în caz de rău, sună la dispecerat. Exact așa este și cu bodyguarzii noștri, care înțeleg situația, dar nu pot interveni.
Închei cu o imagine curiosă despre bodyguarzii seniori. Contextul este la Ministerul Culturii. Acolo, clădirea masivă și dominatoare are un gazon lipsit de îngrijire. Aproape șase bodyguarzi își fac datoria, însă ce ar putea apăra aceștia? Ei protejează iarba de intruziunea câinilor și oamenilor, mai ales a câinilor. Îi văd cum aleargă cu greu pentru a prinde un câine plimbat de un stăpân arogant pe o suprafață plină de iarbă arsă de soare. Aici, la Ministerul Culturii, rolul bodyguarzilor devine derizoriu. Se protejează de soare iarba ofilită. Însă mă copleșesc mila și regretul. De ce? Acești oameni au nevoie de un loc de muncă, dar se confruntă cu o solitudine imensă. Dacă își pierd locul de muncă, ce va fi cu ei? Pensii mici și copii care i-au uitat deja. Totuși, mă întreb: cine mă apără pe mine?
