Provocări în gestionarea urșilor în România: este țara pregătită pentru reintegrarea zimbrilor în sălbăticie? O privire asupra situației din Polonia după eliberarea acestora în habitatele naturale.

După mai mult de un secol și jumătate de dispariție, prin eforturi susținute, viziuni îndrăznețe și finanțări din partea instituțiilor internaționale, aproape 400 de zimbri au revenit în România. Dar ce se întâmplă când o specie emblematică se reîntoarce în zonele sălbatice aflate în imediata vecinătate a comunităților?

Reîntoarcerea zimbrilor în Carpații românești după aproape două secole apare într-un context marcat de o relație deja complicată între oameni și urșii bruni.

Conflictele dintre oameni și urși sunt alimentate atât de lipsa unor măsuri eficiente, cât și de comportamentul adoptat de unele comunități.

Situația de pe Transfăgărășan ilustrează frecventele opriri ale turiștilor pentru fotografii cu urșii, uneori însoțite de oferirea de hrană. Deși hrănirea animalelor sălbatice este interzisă prin lege, aplicarea sancțiunilor este aproape inexistentă: în ultimii zece ani s-au dat doar 18 amenzi.

Ce se întâmplă în Polonia

În ultimul deceniu, polonezii au ucis 396 de zimbri. Unii dintre ei erau bolnavi sau proveneau dintr-o turmă afectată de boală. Alții acumulaseră interacțiuni conflictuale cu oamenii.

Ecourile acestor decese au ajuns și în România, unde exemplul Poloniei a influențat hotărârea de a readuce zimbrilor în sălbăticia Munților Carpați.

Sebastian Cătănoiu, directorul Parcului Natural Vânători-Neamț, este figura-cheie din spatele proiectului de reintroducere a zimbrilor în România.

În 2018, anul precedent ultimei eliberări, au fost înregistrate opt incidente în care zimbrii sălbatici au provocat daune în curți.

El explică că a vrut să fie precaut pentru a preveni conflictele cu comunitățile locale.

Cătănoiu înțelege situația cu așa-numitele exemplare problematice din Polonia și consideră că ar trebui să discutăm cum să abordăm animale cu un comportament deviant.

Dacă se întâmplă ceva, nu avem cadrul legal pentru intervenții. Nu putem ucide un zimbru care creează probleme în mod repetat, iar îndepărtarea lui nu funcționează, subliniază Cătănoiu.

Despăgubirile

În 2023, statul polonez a plătit aproape un milion de euro despăgubiri fermierilor și localnicilor afectați de zimbrii.

România pare departe de acest scenariu, cu despăgubiri de circa 13.000 de euro în ultimul deceniu, iar distribuția zimbrilor în trei zone distincte ale Carpaților contribuie la diferențe.

Însă discuția nu se rezumă la costuri: pagubele ridică întrebări despre imaginea unui animal salvat de la dispariție.

În Polonia, fragmente de gloanțe au fost descoperite la zece zimbri aflați în apropierea frontierei cu Germania. Nu au fost vânați pentru carne sau trofee, ci din cauza percepției negative despre prezența lor în libertate.

Aceste cazuri pun în discuție modul în care gestionăm populațiile mari de animale care conviețuiesc cu oamenii în spațiile noastre comune.