Veste nefavorabilă pentru infractorii de rang înalt. Reacția Ministerului de Externe după hotărârea CJUE privind fugarii care încearcă să evite condamnările în România.
Ministrul de Externe, Oana Țoiu, a spus că diplomația română a pledat dosarul României în fața Curții de Justiție a UE și a obținut un rezultat semnificativ în chestiunea fugarilor de lux.
- CJUE a decis că o instanță nu poate refuza executarea unui mandat european de arestare și să preia pedeapsa fără acordul statului emitent. Între persoanele condamnate definitiv în România, există exemple ale unor indivizi care au părăsit țara pentru a scăpa de închisoare.
Vineri, Oana Țoiu a subliniat că fugarii de lux nu vor mai găsi adăpost în state prietene care să ofere opțiuni precum arestul la domiciliu atunci când sentința ar trebui executată în România, decizia CJUE fiind comunicată la o zi după hotărâre.
Țoiu a felicitat colegii care au reprezentat cauza, menționând că această realizare evidențiază competența excepțională a specialiștilor din aparatul public.
Decizia CJUE stabilește că un cetățean român condamnat într-un alt stat membru poate executa pedeapsa numai cu acordul instanțelor române, iar fugarii de lux nu vor mai putea evita închisoarea prin refugii în țări cu condiții mai favorabile, cum ar fi arestul la domiciliu, potrivit explicațiilor Oanei Țoiu.
De asemenea, această victorie în CJUE întărește cooperarea juridică la nivel european și sporește capacitatea României de a aduce în fața justiției condamnații.
Tot vineri, MAE a emis un comunicat despre hotărârea CJUE, subliniind că aceasta este în linie cu poziția României și facilitează aplicarea mandatelor europene de arestare.
Explicațiile MAE
Potrivit MAE, pentru ca o instanță dintr-un stat membru să preia executarea pedepsei pronunțate într-un alt stat, este necesar acordul explicit al instanțelor emitente, însoțit de hotărârea de condamnare.
Condiția de transfer implică transmiterea hotărârii de condamnare, certificat atașat, către statul de executare. Fără acest consimțământ, preluarea pedepsei nu este posibilă, iar partea în cauză este predată autorităților.
Astfel, obiectivul de reintegre socială nu este absolut și trebuie balansat cu principiul potrivit căruia statele membre execută mandatele europene de arestare.
Conform MAE, având în vedere diferențele rolurilor pedepsei în societate, instanțele din statul unde a fost pronunțată pedeapsa pot legitima refuzul transmiterii hotărârii și a certificatului către un alt stat, pe baza propriilor considerații de politică penală.
Dacă refuzul de a executa un mandat european de arestare încalcă condițiile esențiale sau procedurile UE, mandatul rămâne în vigoare, iar statul emitent își poate exercita dreptul de a aplica pedeapsa pe teritoriul său.
În hotărârea sa, CJUE subliniază că mandatul european se bazează pe încredere reciprocă și că refuzul de executare reprezintă o excepție, mereu interpretată într-un mod strict.
