Cele mai utile teste pentru evaluarea riscurilor cardiace și momentul optim pentru fiecare vârstă

Problemele cardiace pot rămâne ascunse ani la rând, până când un blocaj vascular declanșează un infarct. Însă astfel de situații pot fi prevenite prin câteva examene simple: monitorizarea tensiunii, analizele de colesterol și o ecografie cardiacă, o investigație rapidă și noninvazivă ce ilustrează funcționarea inimii. Când există suspiciuni de depuneri pe artere, pot fi recomandate teste mai detaliate, cum ar fi angio-CT-ul cardiac — o tomografie ce surprinde arterele inimii și depunerile de calciu sau de grăsime pe pereții lor.

Tehnologiile actuale permit identificarea plăcililor aterosclerotice, evaluarea inflamației sistemice și estimarea precisă a riscului cardiovascular pe următorii 10 ani.

Asociația Americană a Inimii recomandă primele evaluări încă din jurul vârstei de 20 de ani. Alte examinări devin relevante după 40 sau 50 de ani, când riscul bolilor crește. Fiecare test are un interval optim de repetare, iar în rândul de mai jos sunt prezentate principalele analize pentru inimă și momentul potrivit de efectuare.

Tensiunea arterială

Măsurarea tensiunii arteriale rămâne cel mai simplu și important test pentru sănătatea cardiovasculară. Este o procedură rapidă și nedureroasă ce măsoară forța cu care sângele apasă pereții vaselor. Aparatul înregistrează două valori: presiunea sistolică (în timpul contractării inimii) și cea diastolică (în timpul relaxării dintre bătăi).

Primele măsurători ar trebui să fie efectuate în jurul vârstei de 20 de ani. Dacă valorile sunt în limite normale, un control anual este suficient. Noile recomandări ale asociațiilor de cardiologie (2025) mențin pragurile de referință:

• Normal: sub 120/80 mmHg;\nValori crescute: 120–129 mmHg sistolic și sub 80 mmHg diastolic;\nHipertensiune, stadiul 1: 130–139 mmHg sistolic sau 80–89 mmHg diastolic;\nHipertensiune, stadiul 2: ≥140 mmHg sistolic sau ≥90 mmHg diastolic.

Obiectivul este menținerea tensiunii sub 130 mmHg pentru a reduce riscul de infarct, accident vascular cerebral și declin cognitiv.

Pericolele tensiunii crescute sunt adesea asimptomatice, iar multe persoane trăiesc ani cu hipertensiune fără să știe. Valorile crescute pot provoca atacuri de cord și AVC, adesea fără semnale clare de avertisment.

Profilul lipidic

Profilul lipidic oferă o imagine completă despre cum circulă grăsimile în sânge și cât de expuse sunt arterele la blocaje. Principalele valori includ colesterolul total, LDL (colesterolul „rău”), HDL (colesterolul „bun” care protejează vasele) și trigliceridele. Dezechilibrul acestor elemente favorizează depunerile în artere și crește riscul de infarct și AVC.

Se recomandă profilul lipidic tuturor adulților începând cu 20 de ani, chiar dacă nu există simptome. Dacă nu există factori de risc, o verificare la 4–6 ani este suficientă. În schimb, la cei cu istoric familial, obezitate, diabet sau hipertensiune, testarea este necesară mai devreme și mai des.

Pe măsură ce înaintezi în vârstă, controalele devin mai dese. Bărbații între 45 și 65 de ani, precum și femeile între 55 și 65 de ani, ar trebui să repete profilul lipidic anual sau la doi ani. După 40 de ani, se folosesc formule pentru a estima riscul cardiovascular pe 10 ani, combinând colesterolul cu tensiunea, vârsta, sexul și alți factori.

Glicemia

Nivelul crescut al glucozei în sânge ridică riscul de rezistență la insulină, prediabet și, în timp, diabet de tip 2. Netratat, diabetul poate afecta inima, vasele de sânge, rinichii, ochii și creierul și poate duce la infarct sau AVC.

Analiza glicemiei arată concentrația de zahăr din sânge, principalul combustibil al organismului. Pe lângă glicemia simplă, frecvent se utilizează HbA1c, care reflectă media nivelului de glucoză din ultimele trei luni. O valoare de 6,5% sau mai mare indică diabet.

Asociația Americană de Diabet recomandă testarea glicemiei de la vârsta de 45 de ani în sus. Dacă există factori de risc precum supraponderalitatea, hipertensiunea, valorile mari ale colesterolului sau istoric familial de diabet, testele pot fi efectuate mai devreme. Dacă rezultatele sunt normale, repetarea la fiecare trei ani este suficientă, însă cei cu risc crescut necesită monitorizare mai frecventă.

Indicele de masă corporală și circumferința taliei

IMC-ul calculează estimarea grăsimii corporale pe baza greutății și înălțimii, în timp ce circumferința taliei indică acumularea de grăsime în zona abdomenului, un indicator important pentru riscul cardiovascular.

Excesul ponderal, în special cel abdominal, crește predispoziția pentru boli de inimă, AVC, fibrilație atrială și insuficiență cardiacă. De aceea, aceste două măsurători sunt utile în controalele medicale regulate.

Circumferința gâtului

Un test simplu, dar cu valoare clinică din ce în ce mai recunoscută, este măsurarea circumferinței gâtului. Se efectuează cu o bandă de măsură plasată sub mărul lui Adam și durează doar câteva secunde.

O circumferință mai mare indică acumularea de grăsime în partea superioară a corpului și se asociază cu obezitatea centrală. Cercetările arată că această valoare poate prevesti riscul de boli cardiovasculare, hipertensiune și diabet, fiind un biomarker suplimentar pentru evaluarea sănătății metabolice.

De regulă, măsurarea se efectuează în controalele de rutină, începând cu 20 de ani, repetabilă anual împreună cu alți parametri ca greutatea, talia și tensiunea arterială.

Electrocardiograma

Electrocardiograma (ECG/EKG) capturează activitatea electrică a inimii și arată ritmul acesteia în timp real. Procedura este simplă: se lipesc electrozi pe piele, iar rezultatul este un grafic consultat de medic.

Cu ajutorul ECG-ului pot fi detectate aritmii, urme de infarct sau semne de blocaje în arterele coronare. Este o investigație rapidă, practic nedureroasă, dar esențială în diagnostic.

În mod obișnuit, ECG-ul este indicat în prezența simptomelor precum palpitații, dureri în piept sau amețeli și la persoanele cu factori de risc după 40–50 de ani.

Ecografia cardiacă

Ecocardiografia utilizează ultrasunete pentru a genera imagini în timp real ale inimii. Este o investigație neinvazivă, nedureroasă și foarte răspândită, ce arată cum se contractă camerele inimii, cât de eficient funcționează valvele și cum circulă sângele prin perfuzia cardiacă.

Este importantă pentru depistarea insuficienței cardiace, a malformațiilor congenitale sau a bolilor valvulare. Poate identifica dilatarea cavităților, îngroșări ale pereților sau acumularea de lichid în jurul inimii, precum și alte probleme ce nu se observă în mod evident la un ECG.

Ecografia se recomandă la apariția simptomelor precum lipsa de aer, dureri în piept sau palpitații, dar este utilă și în monitorizarea persoanelor cu factori de risc sau cu afecțiuni deja diagnosticate. În mod obișnuit, medicul stabilește frecvența, însă deseori este parte din evaluarea cardiologică de rutină la vârsta adultă.

Angio-CT cardiac

Angio-CT-ul cardiac este o tomografie computerizată care arată cu precizie starea arterelor coronare. Însuflețită de substanța de contrast, poate detecta depuneri de calciu sau grăsime în pereți.

Acest examen este important deoarece poate evidenția depuneri invizibile la alte teste și ajută la identificarea precoce a aterosclerozei, procesul prin care arterele se îngustează și crește riscul infarctului.

Nu este o analiză de rutină; se recomandă persoanelor cu factori de risc, simptome suspecte sau istoric familial de boală coronariană. Rezultatele indică dacă este necesară schimbare a stilului de viață, tratament sau o monitorizare mai atentă.

Markerii avansați ai inflamației și aterosclerozei

Pe lângă analizele uzuale, există teste de sânge care oferă informații suplimentare despre riscul cardiovascular. Proteina C-reactivă de înaltă sensibilitate (hs-CRP) indică nivelul inflamației, iar lipoproteina(a) releva o predispoziție genetică către ateroscleroză, un detaliu pe care profilul lipidic convențional nu îl surprinde. Valorile crescute la aceste teste pot semnala un risc mai mare de infarct sau AVC.

Alte investigații imagistice sau urinare completează tabloul: grosimea intimă-medie carotidiană (CIMT) reflectă primele modificări ale pereților arterelor, iar raportul albumină-creatinină din urină (UACR) indică afectarea timpurie a rinichilor, ambele corelate cu un risc cardiovascular crescut.

Aceste teste nu sunt obligatorii pentru toată lumea, ci se recomandă în principal după 30–40 de ani, la persoanele cu antecedente familiale sau cu factori de risc greu definiți. Frecvența lor este stabilită de medic, în funcție de rezultatele și de profilul fiecărui pacient.

Calculatoare de risc cardiac

Scorurile Framingham și PREVENT integrează mai mulți factori de risc într-o estimare a probabilității unui eveniment cardiovascular pe 10 ani, ghidând deciziile preventive. Scorul Framingham este un algoritm adaptat sexului folosit pentru a estima riscul pe 10 ani de boli coronariene, bazat pe datele Studiului Framingham.

Calculatoarele de risc devin utile în jurul vârstei de 20–30 de ani, iar instrumente mai complete precum PREVENT vizează persoanele între 30 și 79 de ani. Re-evaluarea se face la fiecare 4–6 ani sau mai des dacă factorii de risc se modifică.