INTERVIU: Unul dintre cei mai influenți dirijori ai lumii îndeamnă autoritățile și familiile să acorde copiilor oportunitatea de a învăța un instrument, deoarece educația muzicală de la vârste fragede stimulează competențe utile în numeroase cariere.

Manfred Honeck, printre numele emblematice ale scenei internaționale, este apreciat pentru îmbinarea rigurozității vieneze cu expresivitatea profundă a muzicii. Revenind la Festivalul George Enescu cu Orchestra de Tineret Gustav Mahler, el aduce pe scena bucureșteană verva noii generații, în program ce cuprinde lucrări de Ceaikovski, Mozart, Korngold și Enescu. În interviu, artistul vorbește despre spontaneitate în interpretarea live și despre misiunea dirijorului de a uni o orchestră într-o viziune comună.

Cariera sa se întinde pe peste două decenii, iar Honeck este văzut ca unul dintre cei mai respectați dirijori ai scenei internaționale. Născut în Austria și format la Academia de Muzică din Viena, el a activat ca violonist în Filarmonica din Viena și ca membru al Orchestrei Operei din Viena, experiențe care i-au modelat stilul unic. A colaborat cu orchestre de prestigiu precum Filarmonica din Berlin, Orchestrele Radiodifuziunii Bavareze, Simfonica din Londra și multe alte mari orchestre americane. Din 2008 conduce Orchestra Simfonică din Pittsburgh, aflându-se în prezent la cea de-a 18-a stagiune în rol de Director Muzical.

Aflat în Dresda, în pragul unui concert cu Orchestra de Tineret Gustav Mahler, Honeck a povestit despre momentul decisiv din cariera sa: decizia de a părăsi pupitrul Filarmonicii din Viena pentru a se dedica în totalitate dirijoratului. „În adâncul meu știam mereu că menirea mea este să dirijez. A fost o dorință arzătoare, o chemare profundă.”

Dirijorul discută despre impactul muzicii clasice în dezvoltarea tinerilor, despre necesitatea sprijinului statului pentru programele muzicale din școli și despre cum își concepe propriile partituri și pregătește repetițiile. Cele mai multe dintre partiturile pe care le folosesc sunt versiuni proprii, revizuite sau aranjate de mine, iar încă de la prima repetiție muzicienii au o viziune clară despre direcția muzicală.

• În Enescu Festival, Honeck va sta la pupitrul Orchestrei de Tineret Gustav Mahler pe 6 septembrie, ora 19:30, la Sala Palatului, interpretând Don Giovanni de Mozart (uvertură), Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op. 35 de Korngold, și Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64, de Ceaikovski. A doua seară, pe 7 septembrie, la aceeași oră, va conduce Simfonia concertantă în si minor pentru violoncel și orchestră, op. 8 de Enescu, precum și Simfonia nr. 9 în re minor, WAB 109, de Bruckner. A 27-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu se desfășoară între 24 august și 21 septembrie, sub tema Aniversări / Celebrations, omagiind figuri și momente definitorii din istoria muzicii. Bucureștiul găzduiește peste 4000 de artiști din 28 țări, în peste 95 de concerte la săli emblematice precum Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Auditorium a MNAR, Sala Radio, Teatrul Odeon, MINA – Muzeul Artei Noi Imersive, precum și la Opera Națională și Teatrul Național „I.L. Caragiale”.

Am știut de la început că drumul meu real este dirijoria

Ca răspuns la o întrebare despre începuturi, Honeck explică că a început ca violonist, apoi violist în Filarmonica din Viena, iar chemarea interioară către dirijie a fost constantă de-a lungul carierei. A fost o flacără în suflet, iar propunerea de a migra spre Zürich ca dirijor a confirmat decizia: da, aceasta este direcția mea.

Dirijatul este adesea perceput ca o profesie misterioasă, iar mulți se întreabă ce face de fapt un dirijor. În timp ce unii cred că poate funcționa fără un conducător, realitatea demonstrează contrariul: este nevoie de un lider care să ofere direcție, un concept coerent, altfel o orchestră poate funcționa cu dificultate.

Rolul dirijorului este să ofere viziune despre cum trebuie interpretată muzica. Fiecare muzician este un profesionist, dar, fără o direcție comună, rezultatul nu va fi omogen. De aceea folosesc adesea partituri proprii cu indicații clare despre dinamici, expresie și articulări, astfel încât din prima repetiție să existe o idee clară despre cum să se cânte. Aceasta aduce bucurie în ansamblu și generează rezultate valoroase.

Când te afli în fața orchestrei: fii autentic

Întrebat despre precizia în interpretări, Honeck spune că diferențiază între rigurozitatea tehnică și cea muzicală. Perfecțiunea tehnică este dorită, dar adevărata excelență provine din expresie. Când toți muzicienii simt aceeași frază, sunetul devine omogen. De aceea folosesc adesea propriile partituri cu detalii despre dinamici și expresie, astfel încât de la prima repetiție să existe o viziune clară. Acest lucru aduce bucurie muzicală și rezultate remarcabile, chiar dacă gusturile pot să difere.

– Ce sfat ați oferi tinerilor care visează să devină dirijori? – Este necesar să cunoaști muzica și tehnica, dar esențial este să fii sincer în fața orchestrei. Trăsăturile de autenticitate atrag muzicienii; maeștri precum Karajan, Bernstein, Kleiber, Muti, Abbado sau Celibidache au modele diferite, iar tinerii adesea încearcă să-i imite. Însă, în final, e nevoie să-ți urmezi propriul stil. În cazul meu: fii sincer, fii tu, pentru că acesta este modul tău de a exprima muzica.

Muzica clasică ar trebui să fie predată în școli și în familie!

– Ce părere aveți despre rolul femeilor în dirijat? – Este firesc să avem diversitate: în trecut la Viena erau puține femei în fața Orchestrei; astăzi avem muziciene remarcabile și dirijoare la fel de valorose. Oricine, indiferent de gen, trebuie să reziste în fața orchestrei. Îndrumătorii tineri pot resimți presiunea de a adopta un comportament masculin; nu este soluția. Nu te schimba; concentrează-te pe interpretare și muzică, iar acceptarea va veni.

– Într-o lume în continuă mișcare, dominată de tehnologie, cum poate muzica clasică să rămână relevantă? – În primul rând, muzica clasică trebuie să fie predată în școli și în familie. Le oferim copiilor posibilitatea de a cânta la un instrument. Mulți părinți nu înțeleg ce reprezintă muzica clasică, dar dacă statul sau altcineva le-ar facilita accesul la un instrument în școli sau acasă, s-ar crea un teren propice pentru o deschidere spre această lume. Odată ce ajungi să cunoști muzica clasică, nu o părăsești. Muzica poate inspira și transforma sufletul copiilor, iar, desigur, e nevoie și de disciplină pentru exercițiu.

În plus, sprijinul pentru educația muzicală clasică poate influența viitorul societății: oamenii devin creativi, iar creierul se structurează mai bine; studiile sugerează că învățarea unui instrument poate îmbunătăți autocontrolul și rigurozitatea mentală. Pe scurt, muzica contribuie la formarea caracterului.

De asemenea, îndemn autoritățile să acorde sprijin tinerilor: învățarea unui instrument le dezvoltă creativitatea, iar în timp poate sprijini performanța în matematică sau științe, datorită muncii legate de ritm, măsuri și fracții.

Veniți la concertele live!

– Ce emoții trăiți când dirijați o operă sau un ansamblu simfonic amplu? – Toate acestea pot fi intense. Studiind partitura cu atenție, te așezi în starea emoțională potrivită. Însă în fața orchestrei, spontaneitatea poate modifica rapid ritmul sau energia, în funcție de reacția muzicienilor și a publicului. Aici apare magia interpretării.

– Aceste momente magice fac diferența între un concert live și o înregistrare: înregistrările păstrează un tempo aproape constant, în timp ce fiecare reprezentație live este unică, capturată în acel curs imediat al timpului. Așadar, veniți la concertele live — experiența este nemaipomenit de specială.

– Uitându-se înapoi, care credeți că este cea mai importantă lecție pe care v-a dăruit-o muzica? – Pentru mine, muzica a pictat în minte lecții valoroase despre cum să interpretezi viața: de la printr-o înțelegere a spațiului la modul în care te conectezi cu realitatea din jur. Când asculți Bruckner, simți cerul în munți, iar când mergi în locuri de munte, auzi aceleași rădăcini muzicale; la teatru, opera Carmen te poate purta printr-un peisaj spaniol; muzica se integrează în corpul tău.

– Veți fi în România, în cadrul Festivalului Enescu. Ce înseamnă pentru dvs. și la ce se poate aștepta publicul de la concertele dvs.? – Nu este prima vizită la Enescu; am colaborat cu diverse formații, iar festivalul reînvie orchestre variate. Sunt încântat să revin cu Gustav Mahler Jugendorchester, o orchestră de tineri, și să abordăm un program ce include Ceaikovski, Enescu, Mozart, Korngold și alte lucrări. Tinerii talentați aduc un spirit vibrant și o disciplină admirabilă, iar energia lor se transmite spectatorilor; experiența de la Enescu, Salzburg sau Dresda demonstrează această reacție. Sunt optimist că publicul va răspunde cu entuziasm.