„Dacă acceptăm dragostea primarilor pentru Natură, suntem destul de naivi”. Investiții masive în palmieri, iarbă artificială și flori exotice
Primarii din București alocă fonduri semnificative pentru amenajarea spațiilor verzi, dar acest lucru a stârnit controverse. Investițiile în palmierii lui Negoiță și „aripile” de 5 milioane de euro ale lui Băluță, precum și proiectul cu fântâna multicoloră de la IOR, sunt exemple de inițiative discutabile. Florin Stoican, cunoscut pentru responsabilitatea sa ecologică și director al Parcului Natural Văcărești, își exprimă revolta în legătură cu aceste cheltuieli.
„Mor” după natură, declară el, dar această „iubire” superficială din partea primarilor apare mai degrabă ca o strategie electorală. Aceștia au trecut de la estetica bordurilor la obsesia florilor exotice, care au ca scop să atragă atenția alegătorilor.
„Făcând o comparație cu trecutul, observăm că prioritățile s-au schimbat. Gradul de influență al naturii asupra vieții urbane a crescut în ultimii ani, dar totodată s-a dezvoltat și o lipsă de profunditate în abordarea acestei probleme.”
Scandalul palmierilor este doar un exemplu de superficialitate urbană.
În unele sectoare ale Bucureștiului au fost amenajate fântâni arteziene care aduc beneficii microclimatului, dar este criticabil faptul că aceste investiții sunt făcute fără o viziune pe termen lung.
Fântânile din sectorul 4, concepute de primar, sunt doar un aspect al acestei obsesii.
În cadrul discuției despre suprafețele verzi, Stoican aduce în discuție ideea de „mocheta de iarbă”, pe care ecologiștii o consideră un „deșert verde”. Aceasta din urmă nu oferă beneficiile necesare biodiversității.
Experții sugerează că plantarea de specii perene native ar aduce nenumărate binefaceri ecologice și economice, iar mochetele sunt o soluție costisitoare și puțin eficientă.
Costurile de întreținere ale plantelor exotice sunt subliniate, iar exemplificarea comparativă între arborii mature și puieți reprezentativi specifică diferențele semnificative de cost și de adaptabilitate.
Comparativ, arborii autohtoni sunt mult mai rezilienți și mai accesibili ca preț.
O aluzie sarcastică subliniază că primarii pare să anticipeze schimbările climatice, dar aceasta este mai mult o iluzie de afaceri decât o realitate ecologică.
De aici se nasc acțiunile superficiale și reînnoirea constantă a plantelor.
Modificările propuse nu țin cont de ecologia locală. Frecvent se plantează arbori mari care necesită fonduri considerabile și care, din păcate, au o rată de prindere șubredă.
Din păcate, lipsa de îngrijire corespunzătoare a terenurilor poate fi văzută ca o infracțiune ecologică.
Ideea de a planta puieți de arbori din pepinerele ar fi mai benefică pe termen lung.
Florin Stoican ilustrează un exemplu de abordare care a avut succes în Polonia, unde tehnicile de plantare mai naturale au fost adoptate.
Mai mult, în bugetele locale se observă o frecvență severă de înlocuiri, fără o monitorizare corespunzătoare.
Critica la adresa autorităților se amplifică atunci când primarii nu se angajează suficient în propunerile ecologice.
Aproape toți oamenii din oraș dezvoltă o nevoie acută de verdeață, dar, din păcate, conducătorii locali exploatează această dorință.
Situația la țară este la fel de problematică, iar campania electorală este minimală, având loc într-un mod informal.
Întrebarea despre poluarea cauzată de vaci este, de asemenea, desființată ca o exagerare a problemei.
Florin Stoican, președintele Asociației Kogayon și fondator al Parcului Natural Văcărești, consideră că primarii ignorează problemele fundamentale care afectează mediul rural.
