Guvernul intenționează să înlocuiască o eroare fundamentală cu una nouă, avertizează un consultant. O reglementare nouă este descrisă ca fiind ambiguă și în contradicție cu principiile OCDE.
În contextul obiectivului României de aderare la OCDE, proiectul guvernamental propune, începând cu 2026, să înlocuiască o măsură considerată eronată cu o abordare nouă ce contravine standardelor internaționale de guvernanță fiscală, potrivit analizei realizate de BDO România asupra textului în dezbatere la Ministerul Finanțelor.
Noul cadru fiscal impune limitarea deductibilității la calculul impozitului pe profit pentru anumite cheltuieli facturate de entități afiliate, fie din România, fie din străinătate.
Analiza efectuată de BDO detaliază implicațiile acestei propuneri.
Astfel, cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, management, consultanță și dobânzile plătite entităților afiliate vor fi considerate nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal dacă ponderea acestor cheltuieli în totalul categoriei similare depășește pragul de 3%.
Dan Bărăscu, partener și Head of Tax la firma de consultanță, avertizează că autoritățile ar putea face o greșeală fundamentală. El susține că se înlocuiește o măsură problematică cu una mult mai severă, încălcând chiar Codul fiscal, iar el speră ca această decizie să nu dureze ani până când se va corecta. În primul rând, spune expertul, este necesară clarificarea definiției entităților afiliate, deoarece propunerea folosește o definiție contabilă ce diferă de cea fiscală.
De exemplu, unele entități controlate de rude până la gradul III nu intră în categoria afiliate din punct de vedere contabil, dar pot fi considerate părți afiliate din perspectivă fiscală. În plus, datorită definiției contabile, persoanele fizice nu intră în sfera „entități”, astfel încât restricțiile nu se aplică relațiilor dintre o persoană fizică și firmele afiliate fiscal.
Prin urmare, o filială românească a unei firme mamă cu sediul în afara României aplică restricțiile atunci când contractează servicii de la membri ai grupului, în timp ce o firmă românească deținută de soț sau fiu nu este afectată în tranzacțiile cu companiile din grup. Aceeași rațiune se aplică și pentru acționarii fizici ai firmelor românești. Prin urmare, o companie care achiziționează drepturi de proprietate intelectuală de la acționarul său fizic nu cade sub aceste restricții.
Serviciile IT, asistența tehnică, serviciile de supraveghere de șantier reprezintă sau nu consultanță?
Plafonul de 3% nu este definit explicit în proiect, ceea ce poate genera interpretări diferite. Este o problemă veche a codului fiscal, iar includerea noilor elemente referitoare la drepturile de proprietate intelectuală o intensifică.
Ca în alte situații (microîntreprinderi sau impozit pe veniturile nerezidenților), pot apărea numeroase interpretări.
De exemplu, se pune întrebarea dacă serviciile IT intră în categoria consultanței, dacă asistența tehnică este consultanță sau dacă serviciile de supraveghere de șantier aparțin categoriei de management. În mod obișnuit, consultanța înseamnă furnizarea unui raport sau a unei opinii care să ajute la luarea deciziilor, iar astfel serviciile IT sau suport (HR, IT, financiar etc.) nu ar trebui să fie încadrate ca consultanță. Totuși, această interpretare poate genera dispute cu autoritățile fiscale.
În practică, clasificarea ca management poate rezulta din organigrama grupului: în industria farmaceutică, departamentele responsabile cu respectarea reglementărilor pentru medicamente sunt de obicei centralizate și raportează direct conducerii mame.
Facturile pentru astfel de servicii emise de entități afiliate intră în categoria de management? De exemplu, plățile pentru resurse umane sau pentru personalul-cheie, facturate de entități din grup către unitățile locale sau pentru implementarea politicilor grupului, sunt considerate servicii de management?
În ceea ce privește cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, situația este și mai delicată.
Există situații în care aceste costuri sunt înregistrate contabil sau fiscal drept imobilizări necorporale (licențe software, mărci, brevete etc.) sau intră în valoarea stocurilor (de exemplu producții cinematografice, seriale, cărți). În aceste cazuri, se aplică limitarea amortizării aferente?
Amortizarea contabilă sau fiscală?
Utilizarea termenului «aferent» poate însemna că restricțiile vizează nu numai drepturile de proprietate intelectuală înregistrate ca cheltuieli, ci și amortizarea aferentă atunci când acestea sunt capitalizate sau reprezintă active necorporale independente.
La dobânzi, apare aceeași problemă: se aplică plafonul la dobânzile capitalizate în costul activelor sau stocurilor sau nu?
Există situații în care pentru activele finanțate prin împrumut sau leasing cu afiliați se aplică deja o limitare a deductibilității.
De exemplu, dobânzile plătite către un afiliat pentru un împrumut sau leasing destinat achiziționării unei mașini devin nedeductibile de la început dacă nivelul de deductibilitate permis este depășit, respectiv pragul de 3%.
În forma actuală, măsura pare a fi o regulă fiscală care descurajează utilizarea serviciilor intra-grup, în defavoarea furnizorilor independenți, desigur, deoarece nu se bazează pe principiul pieței libere. Deși serviciile între companii din același grup pot fi mai potrivite în unele cazuri, această reglementare poate determina companiile să recurgă la furnizori externi.
Impactul acestei măsuri este descurajarea utilizării serviciilor intragrup prin mecanisme ce nu reflectă piața liberă. Chiar dacă serviciile intra-grup pot fi mai eficiente pentru compania în cauză, regula poate împinge firmele să apeleze la furnizori independenți.
