În această seară Fitch va hotărî dacă România rămâne în zona investițiilor recomandate. Iată semnificația fiecărui nivel de rating și cum se efectuează evaluarea.
În următoarele ore, Fitch va decide dacă România păstrează statutul de investiție sigură sau este retrogradată în zona „junk”. Autoritățile române speră la menținerea ratingului în intervalul pentru investiții, în lumina pachetelor fiscale considerate convingătoare. În continuare, explicăm cum Fitch atribuie ratingul suveran și ce indică fiecare notă din catalog.
Cine deține agențiile de rating?
Moody’s este o entitate americană cotată, independentă, cu aproximativ 13% din acțiuni deținute de miliardarul Warren Buffett.
Fitch este, în mare parte, controlată de grupul francez Fimalac, fondat de Marc Ladreit de Lacharrière, iar 20% din acțiuni aparține grupului Hearst. Standard & Poor’s este deținută de editorul american McGraw-Hill.
Procesul de atribuire a ratingului suveran la Fitch este riguros, confidențial și combină analize cantitative cu consultări directe cu autorități naționale.
Cum procedează Fitch
Pregătirea și colectarea datelor: analiștii Fitch adună o gamă largă de informații – indicatori macroeconomici (PIB, inflație, șomaj), datoria publică, politici fiscale, solduri externe, calitatea instituțiilor, evoluțiile politice și reformele recente. De asemenea, monitorizează rapoarte oficiale, tendințe de piață, articole de presă și analize independente.
Întâlniri directe și discuții: de regulă, analistul principal responsabil pentru rating (uneori însoțit de un coleg) gestionează procesul. Pentru evaluări mari sau complexe poate participa o echipă restrânsă. Numărul exact nu este dezvăluit, însă, în general, rămâne limitat la câteva specialiști.
Cu cine discută: analiștii stabilesc întâlniri — în mod obișnuit o dată sau două pe an, dar mai des în perioade cu risc ridicat — cu factorii de decizie naționali: reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, ai băncii centrale. Ocazional pot fi incluși și alți actori guvernamentali, economiști independenți sau specialiști din piețe.
Aceste întâlniri sunt ample și acoperă strategia fiscală, perspectiva macroeconomică, sustenabilitatea datoriei, planurile de reformă, riscurile politice și provocările actuale. Dialogul este deschis, dar confidențial.
Analiza: după întâlniri, analistul principal elaborează o propunere de rating bazată pe date statistice și pe informații calitative rezultate din discuții.
Ratingul se stabilește conform criteriilor publice ale Fitch: performanța macroeconomică, soliditatea fiscală, eficiența instituțională, finanțele externe, risc politic și stabilitatea sectorului financiar.
Decizia comitetului intern: propunerea de rating este prezentată comitetului de rating suveran Fitch, format din analiști cu experiență. Comitetul analizează propunerea, adresează întrebări, dezbate și votează. Decizia se ia prin vot egal, reflectând expertiza colectivă.
Pentru țările cu profil înalt sau pentru modificări majore, comitetul poate include un număr mai mare de membri (până la 20); în cazuri obișnuite, este vorba despre o echipă restrânsă.
Publicarea ratingului: după verificări finale, Fitch comunică decizia autorităților guvernamentale și publică un raport detaliat care explică ratingul, perspectiva și raționamentul din spate.
Criteriile de evaluare Fitch: metodologia agenției acoperă aspecte precum performanța economică, soliditatea fiscală, capacitatea instituțională, finanțele externe, riscul politic și stabilitatea sectorului financiar.
Ce înseamnă fiecare notă a ratingului
Investment Grade (investiții recomandate) – AAA.
Cel mai înalt calificativ. Indică o capacitate excepțională de a-și onora datoriile, iar riscul de default este practic zero. Se atribuie foarte rar și doar entităților sau țărilor cu economie stabilă, lichiditate excelentă și perspective solide.
AA+ / AA / AA- – foarte sigur.
Capacitate de plată foarte puternică, dar puțin mai vulnerabilă decât AAA în fața schimbărilor neașteptate ale mediului economic sau politic.
A+ / A / A- – stabilă, dar moderat vulnerabilă.
Capacitatea de plată este bună. Totuși, fluctuațiile economice sau evenimentele adverse pot afecta această clasă mai repede decât AA.
BBB+ / BBB / BBB- – ultimul nivel al investment grade.
Calitate medie, încă recomandat pentru investiții. Este suficient de solid, dar sensibil la evenimente economice negative sau riscuri politice. Dacă ratingul scade sub BBB-, zona devine „speculativă”.
Speculative Grade („Junk” sau nerecomandat investițiilor)
BB+ / BB / BB- – speculativ, vulnerabil. În perioade de stres economic, riscul de default este semnificativ mai mare decât la investment grade.
B+ / B / B- -Risc major de default.
Entitățile se confruntă cu incertitudini financiare serioase. Situația se poate deteriora rapid dacă apar probleme economice interne sau externe.
CCC+ / CCC / CCC- -Risc extrem de default.
Capacitatea de plată depinde de condiții favorabile de piață. Orice șoc economic poate conduce direct la incapacitate de plată. Practic, default-ul e probabil.
CC – Aproape de incapacitate de plată.
Este foarte probabil ca emitentul să nu-și poată onora datoriile. Problemele sunt profunde și iminente.
C -Default iminent sau deja produs.
Practic nu mai există capacitate de plată, sau default-ul deja a început. Toți investitorii consideră datoria nerecuperabilă.
RD (Restricted Default) - Default parțial.
Emitentul nu a plătit una sau mai multe categorii de datorii, dar continuă să-și onoreze alte obligații. Este considerat o etapă intermediară către default total.
D - Default total.
Emitentul nu-și mai plătește nicio datorie. Toate obligațiile sunt nerecuperabile. Este cel mai grav rating posibil.
Plus (+) și minus (–): indică diferențierea între ratingurile din aceeași scară. De exemplu, AA+ este superior față de AA și față de AA-.
Sinteze: diferențierea notelor pe scară se face în funcție de nivelul de risc, iar exemplele ilustrează cum variază pozițiile în cadrul aceleiași litere.
