INTERVIU: „Li se spune cât de bine a fost în Uniunea Sovietică”. Lecțiile despre România și Rusia în Transnistria
Deși Transnistria este juridic parte a Republicii Moldova, este cea mai apropiată regiune de România unde se află o prezență militară semnificativă a Federației Ruse. Recent, grădinițele și școlile din această zonă au fost obligate de liderul regiunii, Vadim Krasnoselski, să predea istoria „poporului transnistrean”. Un doctor în istorie din Chișinău, Ștefan Bejan, a discutat despre cum sunt prezentate România, Rusia și Republica Moldova în cadrele educaționale din această regiune.
- Ștefan Bejan, doctor în istorie, este parte din echipa organizației neguvernamentale „WatchDog” din Republica Moldova, dedicată combaterii dezinformării.
Decizia de a introduce istoria „poporului transnistrean” în instituțiile de învățământ a fost anunțată cu ocazia aniversării a 35 de ani de la „formarea republicii nistrene”, în 2025. Vadim Krasnoselski, liderul de la Tiraspol, a subliniat importanța cunoașterii originilor istorice ale acestui popor.
„Cei care au capturat regiunea transnistreană o folosesc pentru câștiguri personale”
Ștefan Bejan a explicat: „Conceptul de „popor transnistrean” nu există. Nu este un grup care să vorbească o limbă distinctă numită „limba transnistreană” sau să se identifice ca transnistreni. De fapt, termenii „Transnistria” și „transnistrean” sunt interziși, autoritățile folosind doar denumirile „Pridnestrovie” și „pridnestrovian” în rusă.”
Bejan subliniază că pe administrația locală o preocupă să promoveze ideea de „popor transnistrean” pentru a susține separarea regiunii de Republica Moldova. El compară această strategie cu încercările sovietice de a crea un „om sovietic”, discutând despre noțiuni similare, cum ar fi „poporul multinațional moldovenesc”, care nu au fundament istoric.
Fenomenul este similar și cu crearea imaginilor în jurul „poporului prednistrovian”. Întrebarea este cum altfel să susții existența unui teritoriu separatizant fără a pretinde la un popor distinct?
„Structura populației din Transnistria este diversă, cu 30% moldoveni, 30% ucraineni și un procent similar de ruși”
Bejan descrie Transnistria ca fiind o regiune multietnică: 30% moldoveni, 30% ucraineni, aproximativ același procent de ruși, plus bulgari, evrei și alte minorități.
În perioada 1924-1940, acest teritoriu a încercat să dezvolte ideea unui popor moldovenesc sub autoritatea RASSM, adică a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești, dar esența acestei regiuni rămâne una sovietică.
După proclamarea independenței în 1990, cu sprijinul Federației Ruse, autoritățile transnistrene au încercat să construiască o identitate separată, bazându-se pe elemente precum „limba moldovenească” în alfabet chirilic. Totuși, o comunitate nu poate fi etichetată ca un popor distinct fără o cultură, limbă și istorie diferențiate clar.
„Intensitatea conotației negative a termenului „Transnistria” i-a făcut pe oficialii locali să-l evite”
Bejan a clarificat că termenul „Transnistria” a apărut în 1941, în perioada în care armata română a preluat controlul asupra zonei. Între 1941 și 1944, în perioada de administrație românească, s-au comis crime grave, inclusiv exterminarea evreilor și romilor, ceea ce a dus la o percepție negativă a acestui nume.
„Transnistria” se traduce prin „territoriul de după Nistru”, având o simplă semnificație geografică.
„Copiii nu sunt educați cu privire la crimele lui Stalin”
Bejan a observat că în școlile din Transnistria istoria se predă în principal prin prisma Rusiei și a „Istoriei Pridnestrovia”, fără a menționa evenimente cruciale precum Holodomorul sau epurările staliniste.
Războiul din Transnistria, din 1992, este echivalat cu o „luptă pentru independență”, în timp ce victimele provocate de Rusia în conflict sunt omise, se subliniază însă misiunea „civilizatoare” a acestia.
