Modalități de a explora existența vieții extraterestre având în vedere incertețile privind aspectul acesteia?
Până în prezent, omenirea dispune doar de un singur exemplu în legătură cu modul în care viața s-a dezvoltat în Univers: cel de pe planeta noastră. Nu a fost găsită nicio dovadă a existenței vieții în afara Terrei.
Privind această realitate, viața ar putea să manifeste o mare varietate de forme, inclusiv unele pe care nu ni le-am imaginat vreodată. În acest context, Chris Impey, profesor de astronomie la Universitatea din Arizona, se întreabă cum am putea recunoaște astfel de forme de viață.
Interogările legate de modul în care viața ar putea apărea și evolua pe alte corpuri cerești au captat atenția gânditorilor din cele mai vechi timpuri, inclusiv a autorilor de literatură științifico-fantastică și a astrobiologilor contemporani.
Diversele forme ipotetice ale vieții extraterestre ar putea fi complet diferite de ceea ce știm noi. Această observație ne conduce la o întrebare fundamentală: există un model biologic și fizic care să fie universal aplicabil?
Definiția vieții rămâne un subiect controversat pentru cercetători
De la identificarea primei exoplanete în 1995, peste 5.000 de astfel de planete au fost descoperite, iar numărul acestora continuă să crească.
Multe dintre aceste exoplanete sunt solide și se află în zona locuibilă, adică la distanța optimă de o stea unde apa poate exista în stare lichidă și condițiile nu ating extreme mari. Aceste condiții sunt esențiale pentru formarea vieții așa cum o cunoaștem.
Extrapolând datele, se estimează că 300 de milioane de potențiale locații, incluzând planete și luni din Calea Lactee, ar putea susține formarea unor forme de viață.
Cu toate acestea, dificultățile întâmpinate de astrobiologi pornesc de la definiția însăși a vieții, un subiect ce nu beneficiază de un consens în rândul oamenilor de știință.
Este posibile ca principiile evolutismului darwinian să se aplice în mod universal?
Definiția furnizată de NASA, care descrie viața ca „o reacție chimică capabilă de auto-susținere și evoluție darwiniană”, implică un organism dotat cu un sistem chimic complex care se adaptă mediului său.
Această teorie, susținută de darwinism, afirmă că supraviețuirea depinde de abilitatea organismului de a se adapta. Acest proces a fost observat și demonstrat pe Terra, însă rămâne o enigmă în afara acesteia.
De aceea, se ridică noi întrebări: poate evolutismul darwinian fi considerat un principiu general? Ce tipuri de reacții chimice pot genera organisme ce seamănă cu cele terestre? Poate spectroscopia să fie utilă în identificarea vieții extraterestre, în condițiile în care aceasta ar putea dezvălui semnăturile chimice ale vieții terrestrei?
Selecția naturală este doar un factor printre numeroasele legi care reglementează viața
Viața pe planeta noastră a început acum aproximativ 4 miliarde de ani, cu un organism unicelular numit LUCA - ultimul antecesor comun universal. Acesta a evoluat în urma unui proces complex care a condus la apariția organismelor tot mai elaborate.
Procesele chimice observate în toate formele de viață de pe Terra ar putea indica posibile origini universale. Totuși, această idee ar putea să nu fie corectă, deoarece procesele chimice ar putea varia semnificativ în alte părți ale Universului.
Recent, la Institutul Carnegie pentru Știință din Washington D.C., cercetătorii au discutat despre tipurile de procese ce ar putea genera ordine în Univers, fie ele biologice sau nu, pentru a identifica metode de studiere a apariției vieții dincolo de abordările terestre.
Una dintre ideile captivante prezentate a fost că sistemele chimice sau minerale complexe, în medii propice, pot evolua pentru a stoca informații variate.
În timp, aceste sisteme devin mai complexe și diversificate, dezvoltând funcțiile necesare supraviețuirii, având un mecanism similar cu selecția naturală.
În termeni biologici, selecția naturală contribuie la complexificarea genomului, pe măsură ce acesta captează mai multe informații despre mediu.
Totuși, complexitatea nu este o condiție necesară pentru evoluție, ceea ce introduce un paradox. Organismele considerate primitive, precum bacteriile, pot avea genomuri foarte dense în informații, demonstrând o eficiență superioară în anumite privințe comparativ cu florile și animalele.
Cercetătorii sugerează că ar putea exista o lege universală ce descrie evoluția unui spectru larg de sisteme fizice, iar evoluția biologică prin selecție naturală ar fi un exemplu al acestei legi.
Astfel, formularea unei teorii universale a vieții este o provocare, aceasta ar trebui să integreze concepte precum complexitatea și stocarea informațiilor, fără a se limita la ADN sau tipuri specifice de celule întâlnite pe Terra.
Existența vieții extraterestre rămâne un mister profund
Pe Terra, apa este solventul universal, prezent în toate formele de viață care facilitează reacțiile biochemice esențiale.
Teoretic, totuși, viața ar putea să existe și în prezența altor solvenți, cum ar fi acidul sulfuric, sulf lichid, dioxid de carbon lichid sau amoniac.
De asemenea, este posibil ca viața extraterestră să nu includă carbonul, elementul fundamental al vieții pe Terra, ceea ce ar putea face detectarea acesteia aproape imposibilă.
O abordare propusă de cercetători ar fi identificarea mineralelor de origine biologică. De exemplu, pe planeta noastră există numeroase minerale generate de activitatea organismelor.
Un exemplu elocvent este apatita (fosfatul de calciu), un element esențial în structura oaselor, dinților și a solzilor.
O altă strategie ar implica identificarea indiciilor unei posibile civilizații inteligente, cunoscută sub numele de tehnosemnătură, care poate include lumini artificiale sau poluanți în atmosferă.
Ca atare, căutarea vieții este o întreprindere extrem de complicată. Dacă ne bazăm pe forma de viață pe care o cunoaștem, atunci lucrurile devin și mai complexe când ne gândim la formele de viață pe care nu le cunoaștem. Orice presupunere în acest moment este foarte dificil de formulat.
