Refugiații ucraineni care au ales să-și construiască o nouă viață în România: „Țara mea, pe care o știu, nu mai există”

În 2024, România a înregistrat puțin peste 70.000 de refugiați ucraineni, majoritatea femei. Aceste femei, plecând cu familiile rămase acasă, s-au confruntat cu multiple dificultăți, inclusiv bariera lingvistică. O comunitate de câteva sute de persoane, organizată în jurul unei moldovence și a unei ucrainence, a apărut pentru a sprijini femeile din Ucraina în adaptarea la viața din România.

• Olena Boichuk, originară din Herson, face marketing digital în România, în timp ce Liudmyla Dmytrenko, din Kiev, are un salon de cosmetică în București. Anul trecut, în România existau aproximativ 750 de firme înființate de ucraineni, majoritatea în domeniul IT, servicii cosmetice și construcții.

Irina Rahmanov a venit în România în 2002, la vârsta de 18 ani, cu o bursă pentru a studia Științe Politice la Universitatea București. Visul ei era să devină diplomat, având în minte aspirația de a uni cele două țări.

Însă realitatea s-a dovedit a fi mai dură decât se aștepta, întâmpinând dificultăți ca tânără străină fără cetățenie română, ieșind la muncă din primul an de studii într-o piață a muncii ostilă. Ea a decis să construiască o carieră proprie.

A realizat că limba rusă îi oferă un avantaj competitiv și a devenit traducător autorizat, pornind pe calea antreprenoriatului. A studiat Dreptul și a obținut un master în administrarea afacerilor.

Astăzi, Irina este antreprenoare, având o firmă de traduceri și servicii pentru românii din străinătate, cu 15 angajați permanenți și peste 300 de colaboratori. Cel mai cerut departament este dedicat asistenței ucrainenilor.

Un an în urmă, Irina a fost speaker la o conferință dedicată femeilor ucrainene din România și a observat cum spiritul antreprenorial mocnește în rândul acestora, cu 20-30 de noi clienți ucraineni zilnic.

Astfel, a întâlnit lidera unei comunități formate din femei ucrainene, care a ajuns în România 20 de ani mai târziu decât ea.

Olena și comunitatea sa de „colege” din Ucraina

Olena Boichuk s-a mutat în România în aprilie, acum aproape trei ani, venind din Herson, unul dintre primele orașe ocupate în februarie 2022.

„Am trăit sub ocupație rusă și abia după două luni am reușit să părăsim orașul”, povestește Olena.

După ce părinții săi s-au mutat în Kiev, Olena a ajuns la București, unde locuiește și astăzi.

În acest timp, Olena a creat o comunitate numită „Kolejanki” (colege în ucraineană), formată din aproximativ 500 de ucrainence, organizând evenimente care le ajută să se integreze profesional și personal în România.

„Am organizat seminarii, conferințe și evenimente de networking pentru a sprijini dezvoltarea abilităților profesionale”, își amintește Olena.

În Ucraina, ea lucra în marketing, iar acum își construiește un portofoliu în România, având clienți printre ONG-uri și firme ucrainene.

Crede că România este un mediu favorabil antreprenoriatului pentru ucraineni, având în vedere deschiderea românilor.

Până în februarie 2024, existau aproximativ 750 de companii ucrainene active în România, în special în IT, cosmetică și construcții.

Olena consideră că țara ei nu mai există

Pentru Olena, România reprezintă un mediu propice unde își poate dezvolta cariera, visând să aibă propria agenție de marketing în viitor. Astfel, urmează cursuri de limbă română.

„România este o țară favorabilă, având aceeași religie, mentalitate similară și mulți vorbesc engleza”, afirmă ea.

Olena percepe românii ca fiind deschiși și primitori, având mulți prieteni români, în special părinți ai colegilor de clasă ai fiului ei de șapte ani, care s-a adaptat ușor la limba română.

Întrebată despre întoarcerea în Ucraina, Olena recunoaște că nu poate, având în vedere că țara sa, așa cum o știa, nu mai există; la ultima vizită acasă, a experimentat un dor profund de București.

Olena dorește să sublinieze că, în ciuda discuțiilor despre război, situația din Ucraina rămâne gravă, iar oamenii au nevoie de sprijin continuu.

Liudmyla apreciază românii pentru atașamentul față de familie

Liudmyla Dmytrenko, întrebată despre o posibilă întoarcere în Ucraina, răspunde cu fermitate cu „Nu, eu rămân aici”.

Cu două fete de 13 și 16 ani, este decisă să le ofere cele mai bune condiții de viață. A învățat română timp de un an și se străduiește să comunice cât mai corect.

Liudmyla s-a stabilit în București în urmă cu doi ani și jumătate, după invazia rusă.

Îi plac românii pentru că au un profund simț al familiei, remarcând implicarea bărbaților în viața de zi cu zi.

Impresionată de progresul fiicelor sale, Liudmyla ne povestește cum au reușit să învețe română rapid, în ciuda dificultăților inițiale.

Cu toate acestea, întâmplările de la izbucnirea războiului rămân întipărite în memoria sa, fiind nevoită să explice fiicelor de ce au părăsit casa.

„A fost extrem de dificil să devin o mamă singură într-o țară străină”

Liudmyla împărtășește povestea ajutorului primit din partea unei voluntare românce, care a invitat-o să rămână la ea acasă.

Acolo, Liudmyla a avut ocazia să-și deschidă propriul salon de cosmetică, continuându-și activitatea în domeniu.

Se mândrește cu abilitatea de a ajuta oamenii să-și mențină frumusețea și sănătatea, având o experiență de 20 de ani.

În ciuda dificultăților, și-a găsit timp pentru studiu și nu a revenit acasă decât o singură dată, având în vedere condițiile precare din Ucraina.

Lucrând cu clientele din diverse țări, Liudmyla apreciază și sprijinul primit de la Olena, care a organizat întâlniri utile pentru femeile ucrainene.

A organizat sesiuni informative cu specialiști care le pot sprijini pe ucrainence în integrarea lor profesională.

Olena și Irina își propun obiective ambițioase

Împărtășind aceeași cultură și dorință de a prospera, Olena și Irina au fondat Asociația BeWise, dedicată extinderii comunității ucrainene.

Obiectivul lor este să atragă sponsorizări și resurse pentru a oferi oportunități de educație tinerilor și femeilor, pregătindu-i pentru reînceperea vieții after war.

Astfel, doresc să contribuie la reconstrucția Ucrainei, asigurându-se că cei care rămân au abilitățile necesare pentru un nou început.

Imagini din arhivele personale.