INTERVIU. Care sunt fundamentările partidelor radicale din Bulgaria când fac pretenții teritoriale asupra României, Macedoniei, Ucrainei și Republicii Moldova

Revizionismul teritorial este alimentat de existența variantelor „mari” ale națiunilor în Balcani, afirmă istoricul Mihai-Florin Hasan într-un interviu.

Partidul „Renașterea”, care se clasează al treilea în Bulgaria în ceea ce privește numărul de susținători, este unul dintre grupările revizioniste active la sud de Dunăre.

Recent, acest partid a declarat pe rețelele sociale că dorește „Macedonia și sudul Basarabiei pentru Bulgaria”.

Această declarație a unei mișcări extremiste pro-ruse apare într-un context internațional mai complex, în special după declarațiile președintelui ales al SUA, Donald Trump, despre pretenții teritoriale, care au lăsat analiștii uimiți. Personalități precum Thomas L. Friedman de la The New York Times și-au exprimat surprinderea față de ignorarea subiectelor istorice relevante din parte lui Trump.

Care este opinia istoricului Mihai-Florin Hasan, profesor la Colegiul Ortodox „Mitropolit Nicolae Colan” din Cluj-Napoca?

-Cum poate fi explicată, dintr-o perspectivă istorică, dorința Bulgariei de a revendica teritorii din sudul Moldovei și din Ucraina? - Informațiile istorice sugerează că în jurul anului 680, hanul Asparuh a venit de pe Volga spre Balcani și a purtat o bătălie cu bizantinii la Ongal, în nordul Dobrogei.

Se crede că după această confruntare, Dobrogea a fost inclusă în primul Țarat Bulgar. Conform datelor arheologice, se pare că bizantinii au abandonat temporar această zonă între anii 684-685.

Este cert, totuși, că bizantinii s-au întors în Dobrogea în perioada dinastiei macedonene, între anii 960-970, când au ajuns la o alianță cu varegii de la Kiev. Această perioadă a avut ca rezultat stabilirea temporară a capitalei Rusiei Kievene în apropierea de Tulcea.

Denumirile locale reflectă influența slavă, dar este incert dacă aveau la bază un oraș dezvoltat sau mai degrabă așezări temporare, asemănătoare orașelor de frontieră din perioada modernă.

La acea vreme, aceste așezări puteau include facilități elementare, precum un țarc pentru animale sau locuri de servit băuturi, dar și corturi.

Cum era organizată această „stăpânire”?

-Cum își trăiau aceștia viața de „stăpânitori”? - Triburile își așezau corturile în jurul iurtei hanului, iar iarna se adunau și plecau. Această formă de stăpânire era mai degrabă o ocupare temporară a pășunilor, decât o stăpânire fermă.

Bulgarii au avut control asupra Dobrogei din secolul VII până în secolul X, fiind ulterior înfruntați de bizantini. Au recuperat temporar zona în perioada 1241-1242, dar pentru o perioadă foarte scurtă, de aproximativ 30 de ani.

În prezent, comunitățile bulgare din sudul Republicii Moldova și sudul Ucrainei datează mai ales din secolul XVIII, când au fost strămutate în aceste zone de către ruși pentru a ocupa teritorii populate de tătari și cazaci.

Aceste regiuni erau sărace, mlăștinoase, unde se pescuia și se extrăgea sare. Nici turcii nu au ridicat fortificări în zonă, ci la Bender, unde condițiile erau mai favorabile.

De asemenea, Ștefan cel Mare nu a construit fortificații pe terenuri instabile, ci pe terase mai sigure ale Deltei.

Astfel, în perioada 1877-1878, în negocierile dintre Imperiul Otoman și Rusia țaristă, turcii au avut intenția de a ceda Dobrogea rușilor, iar țarul Alexandru al II-lea considera mai profitabil să o ofere României în schimbul Basarabiei.

„Noi i-am sprijinit pe revoluționarii lor, cum ar fi Hristo Botev și Stefan Stambolov”

-„Renașterea” nu este singurul partid revizionist din Bulgaria cu pretenții teritoriale în România și Moldova. - Există și Mișcarea Națională Bulgară, fondată în anii '90 și condusă de Krasimir Karakaceanov, care, la fel ca „Renașterea”, solicită teritorii din Macedonia, Moldova și Dobrogea.

Acești extremiști nu sunt un fenomen singular, deoarece fiecare națiune din Balcani are propria variantă de naționalism extrem.

Este deosebit de interesant să observăm că România a susținut Bulgaria de la Cuza încoace. În anii 1870, existau comunități bulgare semnificative la București, iar revoluționarii lor au fost adăpostiți de români.

De aceea, este curios că, în urma sprijinului românesc, acum bulgarii vin cu astfel de revendicări teritoriale.

În cazul sudului Ucrainei, în contextul unui partid filorus ce avansează revendicări revizioniste, retorica poate fi înțeleasă, dar nu în cazul Basarabiei.

Către cine ne putem îndrepta privirea pentru revendicări istorice? Ultimii care au câștigat Basarabia au fost rușii, iar înaintea lor, românii.

„Democrația este un sistem care necesită rațiune”

–Care sunt implicațiile? - Această politică provocatoare deschide uși către diverse idei revizioniste, iar rusii continuă să promoveze idei periculoase.

Trebuie să ne amintim că conflictul din Ucraina are rădăcini mult mai vechi, începând din 2008, când Vladimir Putin a câștigat influență în politica europeană.

Din 2008, Putin a avut timp să dezvolte și să promoveze planuri revizioniste.

Există un trend riscant de a manipula conceptul de democrație, considerându-l un teren de joacă fără repercusiuni.

Democrația necesită rațiune și educație, pericolul fiind lipsa înțelegerii sale de către tineri, care au fost atrași de dictaturi.

Generația noastră, născută înainte de 1989, înțelege dificultatea menținerii democrației, având în vedere cei 36 de ani de democrație neîntreruptă.

România a experimentat democrația doar o perioadă scurtă în interbelic, în timp ce bulgarii chiar și mai puțin.

De aceea, Bulgaria ar trebui să se concentreze asupra dezvoltării interioare înainte de a se gândi la extinderea teritorială.

În privința lui Donald Trump și a pretențiilor teritoriale pe scena internațională, el pare un om de afaceri care joacă fără o strategie clară, dar poate avea câteva reușite.

Ar fi de preferat să ne abținem de la viziuni utopice de expansiune, promovând astfel o coexistență pașnică.