O nouă lună orbitantă în jurul Uranusului a fost identificată, o descoperire pe care Voyager 2 nu a reușit să o observe în timpul misiunii sale istorice.
Uranus are probabil cel mai mare număr de sateliți din sistemul solar, iar observațiile efectuate cu Telescopul spațial James Webb au confirmat existența unui nou satelit necunoscut anterior, având diametrul de circa 10 kilometri și ridicând numărul total la 29.
Noua lună a primit denumirea provizorie S/2025 U1, iar numele oficial va fi aprobat de Uniunea Astronomică Internațională (IAU).
Este o lună de dimensiuni reduse, dar descoperirea este semnificativă, iar Voyager 2 nu a observat-o în timpul zborului său de acum aproape patruzeci de ani, spune cercetătoarea Maryame El Moutamid de la Southwest Research Institute.
O lună cu diametrul de doar 10 kilometri
Se estimează că această lună măsoară doar 10 kilometri în diametru, motiv pentru care ar fi trecut neobservată de Voyager 2 și de alte instrumente de observare.
Nicio altă planetă din sistemul solar nu are atât de multe luni mici ca Uranus, iar interacțiunile lor complexe cu inelele sugerează o istorie haotică ce estompează granița dintre un sistem de inele și un sistem de luni.
Luna recent descoperită se află la aproximativ 56.000 de kilometri de centrul lui Uranus, iar orbita sa aproape circulară sugerează că s-ar fi format în apropierea poziției sale actuale.
Este a paisprezecea și cea mai mică dintre ansamblul lunilor interne care orbitează cele mai mari sateliți, printre care Miranda, Ariel, Umbriel, Titania și Oberon, nume inspirate din operele lui Shakespeare și Pope.
Această descoperire sublinează modul în care astronomia modernă continuă să se bazeze pe moștenirea misiunilor din trecut, precum Voyager 2, care a survolat Uranus în 1986 și a oferit primele imagini de aproape ale acestei lumi misterioase.
Cu aproape patru decenii mai târziu, Webb oferă o nouă perspectivă asupra sistemului solar exterior și extinde în mod semnificativ frontiera explorării spațiale.
