Premierul Ilie Bolojan evidențiază necesitatea unei reforme reale în sănătate: dintr-un total de 370 de spitale, aproximativ o sută alocă majoritatea bugetului către salarii, la niveluri de 85–90%. Cui servește cu adevărat acest sistem?

Marți seara, Bolojan a afirmat că finanțarea din sănătate nu mai este sustenabilă, deoarece CNAS are nevoie de aproximativ 10-11 miliarde de lei în plus pentru a încheia anul, iar o bună parte din fondurile alocate spitalelor merg în principal către salarii.

Potrivit afirmațiilor sale, în acest an bugetul CNAS a fost de 77 de miliarde de lei, iar instituția a semnalat necesitatea unei suplimentări de 10-11 miliarde pentru finalizarea exercițiului, din cauza neachitării pentru medicamente și servicii. Din cele 370 de spitale, în jur de 100 au cheltuieli de personal de peste 80–90%. Dacă doar 1% din buget ar merge către medicamente, pentru cine funcționează acest spital? Pentru oameni? Nu cred.

El a atras atenția că, după majorările salariale din 2018, cea mai mare parte a fondurilor alocate spitalelor merge spre salarii, indiferent de numărul pacienților. Când s-au majorat salariile în sănătate, s-au alocat direct bani pentru salarizare; astăzi 60–70% din sumele primește fiecare spital sub formă de diferențe de salarii. Dacă ai 100 pacienți, îți intră banii; dacă nu ai deloc, tot primești. Niciun manager nu pare interesat să monitorizeze destinația banilor. Acest sistem trebuie schimbat.

Referindu-se la eliminarea scutirilor și introducerea contribuției la sănătate (CASS) pentru mai multe categorii, inclusiv mamele în concediu de creștere, Bolojan a afirmat: am fost foarte permisivi în ultimii ani și am acordat multe scutiri. Un astfel de mecanism nu funcționează. Opinia sa este că fiecare cetățean ar trebui să contribuie, chiar și cu o sumă modestă, la bugetul de sănătate.