Statul român, obligat să plătească despăgubiri după un dosar ținut timp de șapte ani în sertar. Cum a ajuns un cetățean din Norvegia să câștige despăgubiri în urma unei erori judiciare

Tribunalul București a obligat statul român la plata a 15.000 de euro pentru daune morale către un cetățean norvegian care susține că a fost înșelat cu 30.000 de euro de o româncă. Instanța a stabilit că victima a fost afectată de o eroare în sistemul de justiție. Ministerul Finanțelor s-a opus, afirmând că despăgubirile pentru erori judiciare pot fi solicitate doar de persoanele puse sub acuzație și ulterior achitate, nu de victime. În acest context, decizia poate genera un precedent juridic.

• Anual în România se soluționează numeroase dosare după expirarea termenului de prescripție. Datele oficiale arată că în 2024 procurorii au soluționat 541.671 dosare din totalul de 1.788.805, iar mai puțin de 10% dintre cauze — 51.111 — au ajuns în fața instanței. Ultima raportare indică că în 2024 ponderea dosarelor soluționate după prescripție a fost de 17,1% din total (92.657 dosare), iar în 2023 a fost de 19,5%.

Din 2016, un cetățean norvegian solicită să i se facă dreptate după ce a fost înșelat cu o sumă considerabilă de bani de către o româncă. Dosarul în calitate de parte vătămată a fost închis deoarece faptele s-au prescris, iar dosarul a rămas nelucrat timp de peste șapte ani.

În ultimii ani, norvegianul a inițiat mai multe acțiuni penale și civile pentru recuperarea prejudiciului de la româncă și familia acesteia, însă fără rezultat. Paguba indicată ajunge la aproape 200.000 de euro, dar dovezile justificative acoperă doar suma de 30.000 de euro.

Până în prezent, victoriea a fost singulară: pe 10 iunie, într-un dosar aflat la Tribunalul București, magistratul a recunoscut că reclamantul a fost victima unei erori judiciare comise de autoritățile române.

Tribunalul a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească 15.000 de euro daune morale. Decizia nu este definitivă și a fost deja contestată de statul român.

Pe 11 august, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel București, unde se va judeca apelul.

Cum a pornit totul

În vara anului 2016, un bărbat din Norvegia a înaintat două plângeri penale la Secția 19 Poliție București și la Biroul Relații Internaționale din cadrul Poliției Capitalei, în care reclama cum a fost înșelat de o româncă.

În perioada noiembrie 2015 – august 2016 a transferat, prin intermediul platformelor de plată online, suma de 30.000 de euro către o româncă, în scopul căsătoriei cu aceasta și mutării împreună cu familia acesteia în Norvegia.

Plângerile cetățeanului norvegian au rămas în sertarul Secției 19 timp șase ani, dosarul fiind înregistrat abia pe 23 mai 2022. Nemulțumit de tergiversări, a formulat contestație la Judecătoria Sectorului 5 cerând accelerarea anchetei.

La 10 iunie 2022, instanța a admis contestația și a stabilit ca termen final pentru finalizarea cercetărilor data de 1 septembrie 2022. Acest termen nu a fost respectat, iar cetățeanul s-a adresat din nou instanței. Pe 19 iulie 2023, Judecătoria Sectorului 5 a reiterat că durata activității de urmărire penală a fost depășită și a stabilit un nou interval de patru luni pentru soluționare.

La exact patru luni distanță, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei, invocând prescripția; în ordonanță se preciza că termenul de prescripție era împlinit încă din data de 26 aprilie 2022.

Ordonanța de clasare a fost menținută și de prim procurorul parchetului, iar contestațiile cetățeanului norvegian au fost respinse.

Eroarea judiciară, contestată de tribunal

Norvegianul a continuat demersurile și a deschis un proces împotriva statului român la Tribunalul București. În acțiunea înregistrată pe 19 august 2024 a chemat în judecată Ministerul Public, Palatul Parlamentului și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Bărbatul a cerut Tribunalului să oblige autoritățile să plătească 45.000 de euro daune materiale și 20.000 de euro daune morale.

Analizând datele din dosar, Tribunalul a constatat că bărbatul din Norvegia a fost victima unei erori judiciară, în ciuda diligențelor depuse pentru tragerea la răspundere a celor care l-au escrocat.

Deși reclamantul a formulat, încă din data de 21.07.2016, o plângere penală împotriva suspecților indicați, înregistrată la Secția 19 a Poliției București, judecătorul penal a constatat încălcarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, însă organele de cercetare au tergiversat rezolvarea dosarului, lăsându-l în nelucrare până la 19.07.2023, când s-a pronunțat ultima încheiere privind depășirea duratei rezonabile.

Ce au făcut autoritățile în cei șapte ani

În motivarea hotărârii, tribunalul arată că în cei șapte ani dosarul a rămas în nelucrare, iar singurul act procedural efectuat a fost luarea unei declarații de la persoana vătămată, fără audieri ale suspecților.

Acest interval mare de timp în care cauza a rămas în nelucrare este imputabil exclusiv organului de urmărire penală, nu activității procedurale disproporționate sau eventual șicanatorii a reclamantului; acesta a depus eforturi rezonabile pentru a determina procurorul să ia măsurile legale pentru soluționarea cauzei. De asemenea, și atitudinea incoerentă a organului de urmărire penală a dus la menținerea dosarului în nelucrare timp de 6 ani, iar apoi, după înregistrarea dosarului pe rolul parchetului, a concluzionat automat că termenul de prescripție s-a împlinit, ceea ce a dus la clasare.

Judecătorul Tribunalului București a criticat și atitudinea procurorului de caz care, după două hotărâri judecătorești privind constatarea încălcării termenului rezonabil, nu a întreprins măsurile necesare pentru a oferi o soluție argumentată pe fond.

Toate aceste elemente conduc la concluzia clară că în acest caz s-a comis o eroare judiciară evidentă, care a compromis serios șansa victimei.

Statul român, pus să plătească pentru eroarea judiciară

Instanța a exclus Ministerul Public și Palatul Parlamentului din răspundere, stabilind că răspunderea pentru eroarea judiciară revine numai Statului Român, prin Ministerul Finanțelor. Instituția a fost obligată să plătească 15.000 de euro daune morale cetățeanului norvegian.

În instanță, juriștii Ministerului Finanțelor au susținut că erorile judiciare pot fi constatate doar în cazul persoanelor puse sub acuzare sau asupra cărora s-au dispus măsuri preventive, iar la finalul procesului sunt achitate. Ei au cerut tribunalului respingerea cererii ca inadmisibilă.

Tribunalul București nu și-a însușit apărarea Ministerului Finanțelor, arătând că „rolul de garant al echității procesului penal român revine exclusiv statului”, iar în acest caz organele penale ale țării „nu au depus diligențe suficiente pentru a trage la răspundere persoanele vinovate”.

Ministerul Finanțelor a contestat decizia Tribunalului București. Pe 11 august, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel pentru judecarea caii de atac.

Anual, zeci de mii de dosare sunt soluționate după ce s-a împlinit termenul de prescriere

Cazul cetățeanului norvegian, soluționat prin clasare după prescriere, nu este unul izolat. Datele Parchetului General indică faptul că anual zeci de mii de dosare sunt soluționate după ce faptele devin prescrise.

Ultimul raport al Ministerului Public arată că în 2024, din totalul dosarelor aflate în lucru – 1.788.805 – au fost soluționate 541.671 dosare.

Dintre acestea, 51.111 prin rechizitorii și acorduri de recunoaștere a vinovăției, dispunându-se trimiterea în judecată a 63.438 inculpați persoane fizice și 282 inculpați persoane juridice.

Numărul dosarelor soluționate fără ca nimeni să nu mai poată fi tras la răspundere, pentru că a intervenit prescripția, este aproape dublu.

În 2024, 92.657 (17,1%) din dosarele procurorilor din România au fost soluționate după ce a intervenit termenul de prescripție. Cu un an mai devreme, în 2023, numărul a fost și mai mare: 106.535, adică 19,5% din total.

Creșterea stocului de dosare, care duce în mod amenințător la tergiversarea soluționării, a fost analizată de procurorul general al României, Alex Florența, în raportul pe anul trecut. Printre cauzele indicate se numără:

• gradul redus de ocupare a posturilor de procuror, cu consecința unor sincope în efectuarea cu ritmicitate a cercetărilor
• numărul ridicat de dosare de soluționat, cu diferențe semnificative între unitățile de parchet
• au fost indicate și cauze subiective, ce țin în special de managementul defectuos al dosarelor aflate în lucru, precum prioritizarea necorespunzătoare și alocarea inadecvată a resurselor în cauzele de anchetă proprie, ineficiența activității de supraveghere a cercetărilor penale în cauzele instrumentate de organele de cercetare penală