„Terapia prin tango” reprezintă o metodă inovatoare în tratarea unei boli neurologice severe. Dansul contează și nimeni nu poate lua acest beneficiu pacienților.
Când ritmul tangoului răsună în sala de bal, Lidia Beltran își înfruntă boala Parkinson, îmbrăţişează terapeutul și se mișcă cu grație alături de ceilalți participanți, într-un cadru terapeutic inovator implementat într-un spital public din Buenos Aires.
În ultimii 15 ani, aproximativ 200 de pacienți au luat parte la atelierele de tango organizate de spitalul Ramos Mejía, cu scopul de a evalua impactul activităților asupra evoluției simptomelor bolii neurodegenerative incurabile și de a oferi instrumente pentru a trăi mai bine în viața de zi cu zi.
Una dintre provocările majore ale bolii este tulburarea mersului, iar tangoul, ca dans centrat pe pași, contribuie la oprirea și reluarea pașilor, precum și la strategiile de deplasare pe ringul de dans, explică neurologul Nelida Garretto.
Rezultatele sunt încurajatoare. Mulți pacienți găsesc modalități de a atenua simptomele, cum ar fi blocarea motorie a picioarelor care le îngheață mersul. O pacientă a relatat că, atunci când îngheață, încearcă să realizeze figura opt cu picioarele, ceea ce o ajută să iasă din impas.
Tangoul favorizează construirea unei piste senzoriale ce sprijină mersul pacienților. Știm că Parkinson necesită tratamente farmacologice, iar tangoul este folosit pentru reabilitarea părții motorii. Cu ajutorul muzicii, putem depăși situații complexe, afirmă Tomoko Arakaki.
„Trebuie să dansez cu viața”
Până la vârsta de 66 de ani, Lidia Beltran, diagnosticată în urmă cu doi ani, nu dansase tango niciodată. A început să participe la aceste ateliere în urma recomandărilor medicale. „Dacă este vorba despre a frâna progresia bolii, atunci trebuie să fac asta, trebuie să dansez cu viața”, a afirmat ea.
Pe lângă tremurături, lipsa de echilibru, rigiditatea și bâlbâielile în vorbire, Parkinsonul poate duce adesea la izolare socială și depresie. Atelierul acționează ca un stimulent pentru a evita aceste situații. Doamna Beltran povestește că activitatea a ajutat-o să-și îmbunătățească stabilitatea precum și starea de spirit. „Mâine sunt sigură că mă voi simți mai bine pentru că azi am dansat tango”, a adăugat ea.
Fiecare pacient dansează cu o persoană sănătoasă, ghidat de terapeuți de dans precum Manuco Firmani, un nume cunoscut în tango, căruia activitatea alternează, din 2011, între spectacole pe scenă și acest proiect.
Emilia, în vârstă de 86 de ani, preferă să-și păstreze anonimatul și participă la aceste sesiuni contrar voinței fiului său, care nu este de acord cu cele două ore parcurse cu autobuzul către sala din centrul orașului Buenos Aires. „Pentru mine, este o bucurie în fiecare zi de marți”, a declarat această profesoară pensionară, cu vocea foarte joasă, căreia tangoul îi trezește amintiri din tinerețe.
De ce este eficient tango-ul
Potrivit neurologului Sergio Rodríguez, în fiecare an observăm îmbunătățiri la nivel cognitiv, motor, al mersului și al echilibrului.
Pentru specialiștii în acest dans emblematic din Rio de la Plata, secretul tango-ului este mersul, însă nu numai acest detaliu îl face eficient în tratarea bolii. Valoarea adăugată constă în necesitatea respectării unui ritm, în a urma o direcție și în interpretarea indicațiilor partenerului.
„Sunt numeroase mesaje simultane care trebuie rezolvate, ceea ce este benefic în această boală, întrucât dificultatea constă adeseori în gestionarea mai multor sarcini în același timp”, a declarat doctorița Nelida Garretto.
La sfârșitul sesiunii, toată lumea aplaudă cu entuziasm. „Domnește o atmosferă de satisfacție”, a remarcat dansatoarea terapeută Laura Segade. „La urma- urmei, dansul este ceea ce contează și nimeni nu poate să le ia această experiență”, a încheiat ea.
