VIDEO Miron Cozma, vehement în fața jurnaliștilor referitor la dosarul Mineriadei: Eu l-am reținut pe Iliescu în ’91 și am fost aproape să-l împușc
Miron Cozma, fost lider al minerilor din Valea Jiului, a fost prezent vineri la Parchetul General pentru a fi informat că are statut de inculpat în dosarul Mineriadei din iunie 1990, având în vedere comiterea de infracțiuni contra umanității. Cozma a declarat că nu se consideră responsabil și a acuzat că fostul președinte Ion Iliescu și fostul premier Petre Roman sunt de vină, amândoi fiind deja puși sub acuzare.
La intrarea în sediul Parchetului, Cozma a reproșat jurnaliștilor că nu reflectă adevărul despre evenimentele din iunie 1990, afirmând că el l-a reținut pe Ion Iliescu în septembrie 1991 și că era pe punctul de a-l împușca. A avut o reacție vehementă și către un cetățean care l-a intervenit, conform Agerpres.
„Iliescu, cu metoda sa kaghebistă, v-a manipulat și v-a mințit. L-ați văzut vreodată pe Cozma lângă Iliescu? Știți cine a făcut plângere împotriva mea când Dan Voinea era la conducerea Procuraturii Militare? Eu m-am denunțat singur. În ’90, am fost adus cu forța de Securitate. Primarul din Petroşani s-a temut și a fost agresat de cei din grupul lui Iliescu pentru că nu voia să adune mineri să vină la Bucureşti. Şi eu am fost bătut, dar mai puțin decât el. I-am cerut lui Iliescu demisia, l-am reținut în septembrie ’91 și am fost extrem de supărat, iar acum se dovedește că aveam dreptate, pentru că Piața Universității a fost trădată. Toți au trădat,” a afirmat Miron Cozma.
Procurorii sunt obligați să reanalizeze cazul, deoarece dovezile strânse au fost contestate în instanță.
Dosarul a fost inițial trimis în instanță în iunie 2017, dar Curtea Supremă a decis în decembrie 2020 să restituie cazul la Parchetul Militar pentru o nouă anchetă.
Inculpați în dosarul Mineriadei
Până în prezent, fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, general (rez.) Vasile Dobrinoiu, fost comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne, col. (rez.) Petre Peter, fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, și Adrian Sârbu, fost șef de cabinet al lui Petre Roman, au fost puși sub acuzare.
Procurorii afirmă că, în iunie 1990, oficiali de prim rang din România au generat o politică de represiune împotriva civiliștilor din Capitală, rezultând 4 decese, 2 violuri, peste 1.300 de răniți fizic sau psihic și privarea ilegală de libertate a peste 1.200 de persoane.
Încă din 22 aprilie 1990, Piața Universității din București a fost scena unei manifestații care s-a desfășurat timp de mai multe săptămâni, până pe 13 iunie 1990, având ca scop contestarea puterii în noul context post-revoluționar. Ultimele proteste solicitau o ruptură de vechiul regim comunist și promovarea unor reforme democratice.
Ion Iliescu, Petre Roman și alți actori politici au inițiat un atac asupra manifestanților din Piața Universității, acțiuni care au ascuns o brutală represiune împotriva celor care s-au opus, în special a liderilor de opinie, studenților și intelectualilor.
Pentru a aplica această represiune, a fost necesară mobilizarea unui număr mare de persoane, creându-se astfel un grup criminal complex, coinvolvând structuri politice, administrative, militare și civili.
Declarația Parchetului General
„Cei care au comis faptele de natură penală au avut o poziție inferioară în cadrul grupului, dar conceperea și organizarea acestor infracțiuni a revenit conducerii politice a statului de la acea vreme. Din ceea ce au stabilit procurorii, s-a dovedit că planificarea acțiunilor incriminate a fost concepută de liderii politici, executarea fiind realizată prin intermediul altora. Astfel, din 13 iunie 1990, a fost declanșată o acțiune reactivă împotriva manifestanților. În acest atac au fost implicate forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, și peste zece mii de mineri și muncitori din diferite colțuri ale țării,” a explicat Parchetul.
Acțiunea de represiune a avut un caracter sistematic, costând viața a 4 persoane, având 2 victime de viol, și provocând răni fizice sau psihice pentru 1.311 persoane.
De asemenea, 1.211 persoane au fost supuse detenției ilegale. Pe 13 iunie 1990, sute de indivizi au fost ridicați și transportați la unitatea militară 0575 Măgurele, unde au fost ținuți până în aceeași după-amiază, când au fost eliberați după o verificare sumară.
La rândul lor, muncitorii de la Întreprinderea de Mașini Grele București au fost aduși în zonă și s-au comportat violent, agresând persoanele din apropierea Institutului de Arhitectură, ocupând apoi Piața Universității, împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea protestatarilor. Acțiunile autorităților au dus la o reacție dură din partea opoziției, astfel că au fost incendiate clădirile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și Televiziunii Române. Forțele de ordine au folosit arme letale, provocând moartea a 4 persoane.
Reprimarea a continuat în zilele de 14 și 15 iunie 1990, un atac systemactic desfășurat în cooperare cu minerii și muncitorii din diferite județe ale țării, care au acționat ca o forță de ordine paralelă.
Minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice care erau în opoziție și au atacat locuințele principalelor figuri politice de opoziție, precum și redacțiile presei independente și instituțiile de învățământ.
