Ce au în comun cei mai longevivi oameni? Descoperirile analizelor de sânge privind longevitatea de până la 100 de ani

Conform celui mai extins studiu realizat până în prezent, caracteristicile comune ale persoanelor care ating vârsta de 100 de ani includ niveluri scăzute de glucoză, creatinină și acid uric.

Cercetătorii de la Institutul Karolinska din Suedia au identificat aceste trăsături metabolice încă din momentul în care participanții aveau 65 de ani, cu 35 de ani înainte de a deveni centenari. Studiul sugerează că longevitatea extremă este influențată nu doar de noroc, ci și de stilul de viață.

Numărul centenarilor este în continuă creștere, formând segmentul demografic cu cea mai rapidă expansiune la nivel global, având în vedere că cifra lor s-a dublat la fiecare zece ani din 1970, conform statisticilor. Acest trend a stârnit interesul comunității științifice, provocându-i să descopere o posibilă amprentă biologică a longevității.

Desfășurarea studiului

Recent, un studiu publicat în revista GeroScience, coordonat de cercetătorii de la Institutul Karolinska din Suedia, a relevat indicatori biologici specifici la persoanele care trăiesc mai mult de 90 de ani. Această cercetare reprezintă cea mai amplă analiză comparativă a profilurilor sangvine pe parcursul vieții la indivizi cu o longevitate excepțională, furnizând informații relevante despre aspectele care influențează durata vieții.

Shunsuke Murata, cercetător postdoctoral la Institutul Karolinska și autor principal al studiului, explică: „Am observat că diferențele dintre biomarkerii sanguini ai centenarilor și ai celor care nu ating această vârstă sunt evidente cu mult înainte de sfârșitul vieții lor.” Această descoperire contrazice ideea că longevitatea extremă depinde exclusiv de noroc.

Studiul a analizat datele medicale pentru 44.636 de participanți incluși în cohorta AMORIS (Apolipoprotein-related MOrtality RISk). Analizele de laborator au fost efectuate la Laboratorul Central de Automatizare din Stockholm între 1985 și 1996. Din acest eșantion, 1.224 de persoane (2,7%) au atins vârsta de 100 de ani, dintre care 85% erau femei. Cercetătorii au monitorizat evoluția biomarkerilor acestora până la finalul anului 2020, observând tendințe semnificative în profilul lor metabolic.

Rezultatele analizelor de sânge ale centenarilor

Echipa de cercetare a examinat 12 biomarkeri specifici, fiecare având un rol documentat în procesele de îmbătrânire și mortalitate. Au fost incluși indicatori ai inflamației, metabolismului, funcției hepatice și renale, precum și markeri pentru anemie și status nutrițional.

Parametrii urmăriți au inclus:

• Acid uric – semn al inflamației;
• Colesterol total și glucoză – reflectă starea metabolică;
• Markeri hepatice: alanin aminotransferaza (ALAT), aspartat aminotransferaza (ASAT), albumina, gamma-glutamil transferaza (GGT), fosfataza alcalină (ALP) și lactat dehidrogenaza (LD);
• Creatinina – indicativ al funcției renale;
• Fier seric și capacitatea totală de legare a fierului (TIBC) – aspecte legate de anemie;
• Albumina – marker pentru starea nutrițională.

Analiza a relevat că centenarii aveau, încă de la vârsta de 60 de ani, valori mai scăzute ale glicemiei, creatininei și acidului uric. Deși diferențele mediane în majoritatea parametrilor nu erau semnificative, longevivii prezentau rareori valori extreme.

Cercetătorii au constatat că puțini dintre centenari aveau glicemia peste 6,5 mmol/L sau creatinina peste 125 µmol/L în stadiile anterioare ale vieții. Este interesant că ambele grupuri – centenarii și non-centenarii – prezentau des valori ce depășesc intervalele considerate normale conform protocoalelor medicale actuale, probabil din cauza faptului că aceste ghiduri sunt bazate pe datele obținute de la populații mai tinere.

Valorile din sânge ca prezicatori ai longevității

Studiul a descoperit că, dintre cei 12 biomarkeri analizați, 10 au demonstrat o corelație directă cu probabilitatea de a atinge vârsta de 100 de ani, chiar și după ajustarea pentru vârstă, sex și afecțiuni preexistente. Doar doi parametri – ALAT și albumina – nu au prezentat o astfel de legătură.

Cercetătorii au constatat că persoanele cu cele mai scăzute valori de colesterol total și fier seric aveau șanse mai reduse de a ajunge la 100 de ani, în comparație cu cele cu valori superioare. În schimb, nivelurile crescute de glucoză, creatinină, acid uric și markerii funcției hepatice au fost asociate cu o probabilitate diminuată de a atinge longevitatea extremă.

Cu toate acestea, rezultatele variază în funcție de biomarker. Spre exemplu, în ceea ce privește acidul uric, diferențele sunt semnificative: persoanele cu cele mai scăzute valori aveau o probabilitate de 4% de a atinge 100 de ani, în timp ce cei cu valori mai ridicate aveau o șansă de doar 1,5%. Deși procentajele ar putea părea mici, din punct de vedere statistic și biological, diferența este semnificativă.

Influența obiceiurilor asupra duratei vieții

Deși studiul nu stabilește relații clare de cauzalitate între biomarkerii sanguini și longevitate, rezultatele sugerează existența unor mecanisme biologice și comportamentale care influențează durata vieții.

„Parametrii identificați reflectă, cel mai probabil, un stil de viață sănătos și echilibrat. Toți biomarkerii asociați cu longevitatea sunt modificabili prin schimbări în stilul de viață și nu sunt determinați exclusiv de genetică,” a adăugat dr. Rekha Kumar, endocrinolog la Weill Cornell Medicine și NewYork-Presbyterian.

Nivelurile scăzute ale creatininei semnalează o funcție renală bună, a explicat dr. Luke Kim, specialist în geriatrie la Cleveland Clinic. Acest indicator, care provine din metabolismul proteinelor și degradarea țesutului muscular, oferă informații despre sănătatea rinichilor. O glicemie moderată demonstrează un metabolism eficient al glucozei, caracteristic indivizilor cu un stil de viață sănătos.

Acidul uric este un alt factor care diferențiază centenarii de restul populației. „Am observat diferențe semnificative ale nivelurilor de acid uric între centenari și ceilalți participanți. Acest parametru este strâns legat de alimentație și consumul de alcool, ceea ce sugerează că obiceiurile de zi cu zi influențează longevități,” a completat autorul studiului.

În ansamblu, dr. Rekha Kumar subliniază că modelul observat la centenari – valori moderate ale glicemiei, creatininei și acidului uric – corespunde profilelor metabolice ale indivizilor activi fizic, care consumă cu moderație carne roșie, zahăr și alcool.

Rețeta pentru o viață îndelungată

Deși acest studiu oferă perspective interesante asupra factorilor ce influențează longevitatea, nu există încă o „rețetă magică” pentru a trăi 100 de ani. Biologia umană este extrem de complexă, iar longevitatea este rezultatul unei combinații de factori, nu doar a unor analize sanguine.

„Studiul nostru nu oferă o soluție garantată pentru creșterea duratei vieții, dar este demonstrată o legătură între anumite valori ale biomarkerilor și longevitate. Sigur este că menținerea unui profil metabolic echilibrat și controlul inflamației par a promova o viață mai lungă,” a explicat Murata.

Experții sugerează câteva metode practice pentru cei care doresc să își îmbunătățească șansele de a trăi mult și sănătos. Geriatrul Luke Kim recomandă evaluări medicale regulate pentru depistarea precoce a afecțiunilor comune, precum hipertensiunea, diabetul sau dislipidemia.

„Activitatea fizică zilnică este una dintre cele mai simple și eficiente modalități de a menține sănătatea pe termen lung. Nu se referă la antrenamente intense, ci la o activitate fizică moderată și constantă care îmbunătățește circulația, întărește musculatura și ajută la metabolismul glucozei. Beneficiile sunt extinse – un corp activ este și mai puțin predispus la accidentări,” a afirmat endocrinologul Rekha Kumar.

Pe măsură ce îmbătrânim, devine din ce în ce mai important să monitorizăm parametrii ce reflectă sănătatea rinichilor și ficatului, precum și valorile glicemiei și acidului uric. Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că, în ciuda eforturilor, longevitatea extremă este influențată și de factori imprevizibili.

Experții subliniază că diferențele în analizele de sânge ale celor care devin centenari sunt evidente cu mulți ani înainte, astfel că moștenirea genetică și stilul de viață își au rolul lor în acest proces.

„Literatura de specialitate sugerează o varietate de intervenții complexe, precum ajustarea secreției de insulină. Cu toate acestea, pentru majoritatea oamenilor, soluțiile simple și accesibile – cum ar fi controlul tensiunii arteriale, evaluările medicale regulate și prevenirea precoce a afecțiunilor tratabile – reprezintă cele mai eficiente strategii pentru promovarea longevității,” concluzionează dr. Luke Kim.