Cum ne raportăm la cei 5,3 milioane de români care l-au ales pe George Simion? Nu există categorii de buni sau răi.

O afirmație folosită de candidatul AUR poate marca începutul unei noi perioade, dar într-un mod pozitiv: nu ne opunem unii altora. Toți suntem interconectați.

Alegerile prezidențiale mi-au adus aminte de cuvintele Papei Francisc: “Trebuie să ne considerăm frați.” Dar cum putem să facem asta când 5.339.053 de compatrioti, aproape jumătate dintre cei care au votat, au ales un candidat considerat extremist, cu legături cu Rusia? Cum putem uni cele două Românii?

Cred că primul pas este să încercăm să înțelegem perspectiva celor care au votat diferit. Este important să ascultăm ceea ce spun aceia care, urmând un parcurs spiritual, au realizat necesitatea de a depăși separația.

Unii spun că toți suntem parte din același întreg.

În esență, nu există categorii de buni și răi, de noi și ceilalți. Toți ne aflăm pe același drum, dar avansăm cu viteze variate, unii mai fac pauze, repetă lecții, apoi pornesc din nou.

Mai complicat este că suntem conectați și cu cei pentru care „suveranismul” reprezintă o modalitate de a obține puterea, la fel cum suntem conectați și cu cei atrași de aceste idei. Această separare este provocatoare.

Primul pas în procesul de vindecare după un abuz este să recunoști că ai suferit. Apoi, trebuie să te distanțezi de abuzator. Urmează modificarea treptată a comportamentului și, într-un final, iertarea abuzatorului, care nu poate fi forțată.

Există momente în care poate părea că faci progrese insuficiente sau că avansezi prea lent; aceste fluctuații sunt normale într-un proces care necesită timp.

Vindecarea după un abuz sau o relație toxică implică etape similare cu cele ale doliu: negare, furie, negociere, depresie, acceptare. Aceste etape nu sunt uniform distribuite și pot apărea repetat.

Fiecare lecție care nu este învățată revine într-o formă diferită până când este învățată, dacă ai curajul de a te angaja într-un proces atât de dificil. Când ești obișnuit cu abuzul, poți să nu-l vezi deloc și, chiar să găsești justificări pentru abuzator.

Poți căuta numai relații abuzive, pentru că acelea îți sunt familiare.

Când începi să explorezi, devine complicat, deoarece adesea trebuie să distrugi unele lucruri pentru a construi altele mai sănătoase.

Am învățat din experiența personală că vindecarea devine mai accesibilă atunci când încerci să-l înțelegi pe celălalt. Această înțelegere nu implică scuze, ci constatarea că și persoana respectivă poate acționa din locuri determinate de propriile sale traume.

Cei care nu s-au vindecat deseori devin ei înșiși abuzatori.

Nu sunt sigur dacă toți specialiștii ar fi de acord (am discutat cu doar doi), dar cred că abuzatorii pot manifesta comportamente care trădează o dorință subconștientă de a se vindeca, așa cum se pot observa în declarațiile lui George Simion.

În orice caz, odată ce înțelegi, ierți mai ușor și reduci distanțarea. Papa Francisc spunea că nu este bine să judeci pe ceilalți, deoarece Dumnezeu ne vede pe toți ca parte a aceleași creații.

Impactul comunismului: traume neînchise

Este evident că nu ne-am recuperat complet din traumele provocate de comunism. Psihogenealogia arată că aceste traume pot fi transmise genetic, astfel încât copiii celor care au trăit aceste experiențe pot purta aceste răni, chiar dacă s-au născut după 1990.

Cercetările asupra supraviețuitorilor Holocaustului și urmașilor lor confirmă această moștenire epigenetică a traumelor, chiar și fără a fi discutate de supraviețuitori.

Până nu conștientizezi că ai o traumă, este ca și cum nu ai avea. Aceasta devine vizibilă în comportamentul tău doar când se întâmplă ceva care te face să-ți deschizi ochii.

Odată ce te trezești la realitate, începi să recunoști mecanismele seducătoare, manipulările, promisiunile false, dar și propriile vulnerabilități care au fost exploatate fără a fi conștient de ele.

Probabil că, după experiența comunismului, ne aflăm încă în procesul de negociere, ceea ce evidențiază neînțelegerea unor lecții importante din trecut. Am obținut un rezultat bun pe 18 mai, dar nu am încheiat încă procesul de vindecare.

În această țesătură complexă în care suntem cu toții interconectați, fiecare poate învăța unii de la alții, și nu în izolare. Vindecarea nu poate fi realizată fără sprijinul celuilalt, deoarece celălalt ne îndeamnă să ne curățăm de ceea ce nu este necesar.

Când începi să te vindeci, inspiră și pe alții să facă același lucru, deoarece vindecarea este mai contagioasă decât durerea.

Unul dintre cele mai importante câștiguri imediate este că înveți să respecți limitele tale și ale altora. Nu mai porți resentimente, nu mai urăști, nu mai judeci. Stabilirea unor limite pentru cei care te afectează negativ se face cu compasiune. De exemplu, prin voturi care reflectă dorința de dialog.

Compasiune și înțelegere.

De la plecarea Papei Francisc, ne întoarcem la mesajele lui. Am redactat un decalog din documentarele sale, care se dovedește extrem de relevant acum.

Îmi permit să-l reiterez, deoarece se aplică perfect situației actuale:

Dumnezeu nu judecă pe baza aparențelor, ci a inimii. Iubirea divină se manifestă la fel pentru fiecare, indiferent de credință. Inclusiv pentru cei care nu cred.

Alegerile recente nu aduc soluții permanente pentru România. Avem multe de îmbunătățit și este esențial să începem cu noi înșine. Ne aflăm într-un proces de vindecare.

Este nevoie de timp și de răbdare pentru a răscumpăra datoriile trecutului, astfel încât să nu mai plătim inconștient, din loialitate, pentru greșelile generațiilor anterioare.