Donbasul în negocierile de pace: domeniile cheie ale Ucrainei, motivele urmărite de Putin și importanța altor teritorii pentru viitorul țării

Pentru Putin, controlul total asupra Donbasului este văzut ca o condiție esențială pentru declararea încheierii misiunii în Ucraina, însă Kievul nu este momentan dispus să accepte o astfel de revendicare. În plus, menținerea Odessei și a accesului la Marea Neagră rămân cruciale pentru securitatea ucraineană.

Una dintre condițiile vehiculate de Putin la summitul din Alaska cere ca Ucraina să renunțe complet la Donbas, regiune industrială în estul țării pe care Moscova susține că a anexat-o, dar pe care nu o controlează pe deplin. Discuțiile despre această revendicare sunt așteptate să se intensifice la întâlnirea dintre liderii implicați în Casa Albă.

Zona cu predominanță rusă în vorbire se află în fruntea listei de cereri teritoriale și politice ale Rusiei, o parte centrală a motivelor pe care autoritatea de la Kremlin le invocă pentru război.

Putin a țintit să preia Donbasul încă din 2014, inițial prin sprijinul acordat separatiștilor, apoi prin invazie și anexare în 2022.

Potrivit evaluărilor din teren, autoritățile pro-Kremlin și separatiști au ajuns la aproximativ 87% din Donbas.

Rusia își propune acum să preia și restul celor aproximativ 2.600 de kilometri pătrați rămași în mâinile Ucrainei, iar fără un armistițiu real lupta ar putea să se prelungească până în anul viitor, provocând zeci de mii de victime, potrivit experților militari.

Ce oferă Putin în schimb

Textul unui potențial acord de pace discutat între liderii SUA și Rusia în Alaska rămâne nedefinit, iar detaliile unei eventuale înțelegeri vor fi analizate probabil într-o întâlnire în Washington.

Putin solicită retragerea trupelor ucrainene din Donbas, iar în schimb promite să înghețe conflictul în restul Ucrainei, menținând fronturile actuale, și să ofere o promisiune scrisă de a nu ataca în viitor, conform unor oficiali citați.

Un reprezentant occidental l-a încurajat pe Zelenski să accepte înțelegerea, argumentând că Rusia este o putere militară mult mai mare.

Zelenski a refuzat, deși este sprijinit de o parte a populației, care pare să accepte încetarea focului, dar nu cedarea de teritorii în plus.

Aliații euro-pe Kiev au încercat să-i explice liderului american că cedarea pozițiilor fortificate ar putea costa Kievul pe termen lung, dacă Rusia decide să reia atacurile.

Autoritățile ucrainene estimează că peste 200.000 de civili trăiesc încă în zona Donbas pe care o controlează, în principal în zona industrială dens populată și fortificată din jurul orașelor Sloviansk și Kramatorsk.

De ce Donbas

După invazia la scară largă din 2022, Moscova a anexat ilegal patru regiuni ucrainene după organizarea unor referendumuri denunțate ca fiind false.

Cele patru regiuni sunt Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie. Dintre acestea, Rusia controlează în totalitate doar Luhansk.

Forțele Rusiei au luptat în alte opt provincii ucrainene din 2022, retrăgându-se în cele din urmă din unele și ocupând fragmente din altele.

Totuși, Donbasul, alcătuit din Donețk și Luhansk, este în centrul viziunii lui Putin despre conflict, alimentată de credința în unitatea istorică a vorbitorilor de limbă rusă din fostul spațiu sovietic.

Putin a prezentat inițial invazia ca pe o acțiune de apărare pentru separatiștii pro-ruși din regiune, care au fost sprijiniți militar și financiar de Kremlin încă din 2014.

Această poziție explică de ce controlul Donbasului devine o condiție pentru ca Putin să declare misiunea îndeplinită.

Pe ce se bazează pretențiile lui Putin

Războiul pentru Donbas își are rădăcinile încă din primele zile ale statului ucrainean, când naționaliștii ucraineni, comuniștii și monarhiștii ruși s-au luptat pentru bogățiile industriale ale regiunii într-un context tumultuos post-revoluționar.

Majoritatea populației regiunii era ucraineană până când politicile de industrializare forțată și represiunile lui Stalin au atras muncitori ruși în zonă, alterând structura demografică și suprimând limba ucraineană.

La destrămarea URSS, aproximativ două treimi din locuitorii Donbas considerau limba rusă drept limbă maternă, iar identitatea rusă a devenit mai dominantă în primii ani ai independenței.

Aproximativ 90% dintre alegătorii din Donbas au votat pentru candidatul pro-rus Viktor Ianukovici la alegerile din 2010.

Răsturnarea lui Ianukovici a dus, patru ani mai târziu, la anexarea Crimeei și la susținerea unei insurgențe în Donbas.

Revolta a alimentat o reacție anti-rusă în regiune, iar în 2019 partea din Donbas controlată de Ucraina a votat în proporție covârșitoare pentru Zelenski.

Între timp, Putin a apelat la un naționalism din ce în ce mai zgomotos pentru a-și mobiliza sprijinul intern după ani de stagnare economică.

Aceste eforturi de propagandă nu au avut niciodată un impact masiv în Rusia.

Un sondaj independent efectuat cu câteva zile înainte de invazie a arătat că doar un sfert dintre ruși susțineau integrarea Donețkului și Luhanskului în Federația Rusă.

Va continua Rusia invazia dacă va primi Donbasul?

Putin a lăsat periodic să sugereze extinderea ocupației în alte părți ale Ucrainei, ceea ce i-a determinat pe oficialii ucraineni și pe analiștii occidentali să creadă că conflictul ar putea continua după cucerirea Donbasului, fie prin forță, fie printr-un acord.

Opiniile acestora coincid cu perspectivele unor naționaliști ruși și ale multor soldați care îndemnau la continuarea luptei pentru restul teritoriilor anexate, Herson și Zaporijie.

Mulți analiști independenți sunt însă sceptici că Rusia dispune de resursele necesare pentru a avansa mult dincolo de Donbas.

Conform unor experți, regimul autoritar al lui Putin și perspectivele economice în declin ar putea duce la o rezolvare limitată, cu Donbasul ca obiectiv principal pentru moment.

„Societatea rusă se află într-o stare atât de deplorabilă încât ar accepta aproape orice rezultat al războiului”, spune Tatiana Stanovaia, expertă în politică rusă.}

„Ne putem imagina diferite grade de nemulțumire în rândul unor segmente marginale ale societății – „ultra-patriotii” și susținătorii lor – dar Kremlinul poate gestiona această situație”, afirmă ea, citată de publicații internaționale.

Odesa și accesul la Marea Neagră

În timp ce atenția se îndreaptă spre Donbas, o analiză în presa britanică subliniază importanța altui teritoriu, considerat vital.

Ucraina poate supraviețui fără Donbas, dar nu fără libertatea de navigație în Marea Neagră; se susține că asigurarea controlului asupra Odessei și a zonelor învecinate este esențială pentru supraviețuirea națiunii.

Voci din Moscova au afirmat în mod repetat că Odesa este o țintă pentru Rusia.

Lupta pentru Marea Neagră a fost intensă de la începutul invaziei din 2022; Ucraina a reușit să îndepărteze Flota Rusă de pe țărmurile sale și să reia comerțul maritim, vital pentru economie.

Acest rezultat nu este întâmplător și a necesitat eforturi semnificative, iar echilibrul ar putea fi perturbat rapid dacă importanța Mării Negre nu este luată în seamă.

O flotă rusă capabilă să iasă din ascunzătoare, să se reaprovizioneze și să se reînarmeze ar putea perturba acest echilibru aproape imediat, afectând comerțul maritim ucrainean.

Estimările indică faptul că, dacă Ucraina ar pierde libertatea de navigație cu până la 80%, economia sa ar fi afectată cu 10-12% din PIB. Pierderile indirecte ar putea ajunge la 30% din PIB.

La asta s-ar adăuga pierderea influenței, a accesului și impactul asupra altor țări care au nevoie de aceste exporturi, în special produse agricole; menținerea libertății de navigație în Marea Neagră ar fi mai importantă decât divizarea teritoriului discutată în prezent.