Explorarea Aradului: De la Săvârșin la Șiria
La sfârșitul lunii august, am petrecut o săptămână în Arad, în cadrul unei vacanțe începute pe 15 august la Mangalia și încheiate pe Valea Jiului, unde am avut parte de vreme ploioasă și răcoroasă. Motivele pentru a alege Aradul sunt variate, dar cel mai important a fost să onorăm o promisiune făcută unui prieten drag. De obicei, totul se leagă într-un mod anume, iar ideea se dezvoltă, conducând la o decizie, fie și ca răspuns la o invitație.
În iulie, în timp ce eram în Valea Jiului, am făcut planuri pentru o vizită la Săvârșin, pentru a explora domeniul regal. Între mai și octombrie, acesta poate fi vizitat în weekend-uri, dar este necesară o programare prealabilă. Odată ajunși, ne-am îndreptat spre DN7, drumul național de la Deva la Arad, Săvârșinul situându-se la intersecția județelor Arad, Hunedoara și Timiș.
Locuitorii din zonă subliniază cu mândrie că Aradul nu este în Banat, evidențiind rivalitatea de lungă durată dintre Arad și Timișoara. Aceste detalii nu mi-au stârnit ezitări în a accepta afirmația lor, întrucât am observat cât de profundă este această mândrie locală.
Am avut parte de o experiență gastronomică plăcută în Săvârșin, unde am gustat produse de panificație la o brutărie locală, comparabile cu cele dintr-o vacanță anterioară în Ungaria. Această zonă, influențată de tradițiile sârbești și germane, îmbină obiceiuri diverse, iar granița dintre bănățeni și ardeleni este adesea fluidă.
Domeniul regal Săvârșin are o istorie impresionantă, având o reședință regală stabilită acolo după Marea Unire, ceea ce a fost o onoare pentru comunitatea locală. În prezent, rolul Casei Regale este perceput diferit, iar influențele propagandei comuniste sunt încă prezente în mentalitatea unora.
Ajuns la poarta domeniului regal, am simțit că durerea de genunchi a trecut, iar optimismul m-a încurajat să pornesc în vizită. Am comandat o cafea și am reușit să mă mențin alături de grup pentru o vreme, apoi m-am odihnit pe o bancă, admirând conacul în lumina blândă a verii.
Primul conac de la Săvârșin a fost construit în secolul XVII de familia Forray, având o istorie deosebită care include influențe habsburgice.
Vizitând garajul regal, am realizat că îmi amintește de cel al tatălui meu, un loc plin de amintiri și un spațiu al liniștii. Regretul că nu am avut ocazia de a vedea regele muncind a fost compensat de fotografiile disponibile.
Ideea unei vacanțe în Arad a prins contur, nu în orașul Arad, ci în câmpia arădeană, care seamănă cu Toscana. Am constatat că mulți italieni au investit în această zonă, unde podgoriile și pensiunile se dezvoltă rapid.
După o lungă călătorie de 600 de km, am ajuns la o pensiune lângă Șiria. Am ales drumul mai lung, prin Transalpina, pentru a ne bucura de peisajele frumoase. La pensiune, am avut parte de o cină delicioasă, cu preparate gătite perfect și vin local.
Am descoperit vinuri din zona Minișului, inclusiv un roșu premium, „Roșu de Miniș”, din struguri selecționați manual, care mi-a lăsat o impresie plăcută. Am petrecut seara savurând mâncăruri delicioase și un vin de calitate.
În prima zi a vacanței, ne-am bucurat de o zi la lacul Ghioroc, unde ne-am relaxat pe plajă. Deși era vineri și nu se aglomerase încă, am aflat că în weekend locul se umple.
Seara, ne-am întâlnit cu prietenii la pensiunea „Amadeus și Monica”, unde fiul Monicăi a revenit să își continue afacerea de familie, oferind preparate delicioase, printre care penne cu pesto și rață gătită special.
După o masă copioasă, care a inclus și un desert pe măsură, am adus cu noi doar amintiri plăcute despre acest început de vacanță.
A doua zi, am decis să vizităm târgul din Pâncota. Acesta oferea o varietate de produse, de la fructe și legume la unelte de gospodărie.
După târg, ne-am îndreptat spre Ineu pentru a vizita cetatea medievală aflată în renovare, unde am văzut evident că orașul are un potențial turistic semnificativ.
Am descoperit și Conacul „Sfântul Sava Brancovici”, un loc cu o istorie bogată, unde ne-am răcorit cu înghețată, concluzionând ziua plină de explorări.
