Fondul Suveran de Investiții – transformare a capitalului temporar în avuție durabilă
Înființarea unui fond suveran de investiții reflectă intenția strategică a unui stat de a gestiona resursele naționale cu mai multă eficiență și de a asigura sustenabilitatea fiscală, economică și intergenerațională, afirmă Florian Libocor, economistul șef al BRD-SocGen.
Un stat poate căuta să creeze un fond suveran pentru a converti capitalul temporar în avuție pe termen lung, identificând diferite direcții pentru atingerea acestui obiectiv.
Un vector ar fi utilizarea mai eficientă a activelor sau a veniturilor surplus. Exemple relevante sunt statele precum Chile și Norvegia, care gestionează veniturile din resursele naturale cum ar fi petrolul și gazele naturale; Singapore, care valorifică excedentele fiscale; sau, în Europa de Est, Polonia și Ungaria, care administrează veniturile din privatizări și dividendele companiilor de stat.
Un alt vector este reducerea volatilității și stabilizarea economiei. Fondul suveran poate servi ca un „amortizor fiscal” în timpul crizelor economice, diminuând dependența de ciclicitatea economică și de fluctuațiile prețurilor resurselor, cum ar fi petrolul. Norvegia folosește fondul pentru a preveni supraîncălzirea economiei și pentru a sprijini cheltuielile sociale în perioade dificile.
Transferul intergenerațional al avuției prin fonduri de pensii suverane
Fiecare strategie guvernamentală include un capitol dedicat investițiilor. Un al treilea vector pentru crearea avuției pe termen lung este finanțarea investițiilor strategice în sectoare precum infrastructură, energie, digitalizare și educație, unde adesea bugetul public este insuficient. Fondurile suverane pot funcționa ca investitori pe termen lung, care sunt mai puțin influențați de ciclicitate. De exemplu, Polonia, cu fondul său PFR, a cofinanțat spitale, autostrăzi și proiecte de digitalizare în timpul pandemiei.
Un alt vector este transferul intergenerațional al avuției prin creația unui fond de pensii suveran, constituind un instrument de economisire pentru generațiile viitoare, mai ales în țările cu resurse epuizabile, cum ar fi Norvegia, care investește veniturile din activitățile petroliere în scopul unui viitor sustenabil.
De asemenea, fondul suveran poate stimula industrializarea și antreprenoriatul, intervenind în dezvoltarea industriilor emergente sau strategice. De exemplu, Singapore, prin Temasek, a sprijinit dezvoltarea de companii regionale în tehnologia informației, biotehnologie și energie verde.
Având în vedere cele enunțate, România prezintă clar o nevoie și un interes pentru înființarea unui fond suveran.
În acest sens, Guvernul României a creat în 2005 Fondul „Proprietatea”, o societate pe acțiuni destinată asigurării resurselor necesare despăgubirii persoanelor expropriate abuziv de către regimul comunist. Acest fond a devenit, în 2005, una dintre cele mai mari societăți de investiții cu acționar unic (inițial) statul român, având active estimative de aproximativ 4 miliarde euro. Din 2008, acțiunile FP au fost disponibile pentru vânzare, atrăgând investitori străini și persoane fizice, astfel că participarea statului a scăzut treptat la 1% la finalul lui 2020.
Conceptul de înființare a unui Fond Suveran de Investiții (FSI) nu este unul nou, fiind discutat încă din 2009. În 2017, s-a revenit asupra acestei propuneri, direcția fiind dezvoltarea pieței de capital. Debaterea continuă în 2018 nu a dus la rezultate, în parte datorită opiniilor contrare față de managementul politic al unei astfel de inițiative.
Avantajele și dezavantajele administrării publice și private
Inițiativele anterioare au fost jugestate și în 2006, 2010 și 2012, dar au întâmpinat obstacole considerabile din cauza neîncrederii piețelor în abilitatea statului de a administra eficient și transparent. Deși managementul public a fost preferat de inițiatori, piețele au favorizat majoritar administrarea privată.
Este esențial să recunoaștem că ambele metode de administrare vin cu avantajele și dezavantajele lor.
Administrația publică a fondurilor poate exercita un control politic strategic și poate susține obiectivele naționale, chiar dacă acestea nu sunt profitabile pe termen scurt. Totuși, există riscul politicizării, intervențiilor opace și clientelismului, ce pot afecta performanța economică.
Pe de altă parte, administrația privată este recunoscută pentru profesionalism, eficiență și transparență. Cu toate acestea, un control scăzut din partea statului poate genera conflicte între obiectivele de investiție și așteptările sociale.
Concluzionăm că un model mixt, în care statul stabilește direcțiile strategice dar administrarea este efectuată independent și profesional, ar putea găsi o acceptare mai largă.
Exemplele anterioare, precum fondul Norvegiei, administrat de banca centrală, sau Temasek din Singapore, care funcționează ca o entitate separată robustă, demonstrează posibilitățile de guvernanță efectivă. De asemenea, PFR din Polonia a reușit să joace un rol anticiclic, sprijinind IMM-urile.
În final, un fond suveran de investiții trebuie considerat un instrument valoros pentru întărirea economiei, dar necesită o guvernanță profesională, transparență și respectarea principiilor de piață, având, de asemenea, o protecție politică responsabilă.
Nota: Florian Libocor este economistul șef al BRD, iar opiniile exprimate sunt personale.
