Impactul impozitului suplimentar pe sectorul petrol și gaze asupra retailerilor alimentari, de bricolaj și dealerilor auto: motivele pentru excludere

Retailerii din domeniul alimentar și de bricolaj, dealerii auto și companiile din agribusiness ajung să plătească, în mod neintenționat, impozitul specific pe cifra de afaceri (ICAS), deși acesta a fost inițial destinat doar sectorului petrolului și gazelor naturale. Aceștia, pe lângă activitățile principale, comercializează și produse precum lubrifianți, lichide de răcire pentru vehicule, brichete, cărbuni pentru grătar și lemne de foc, desfășurând astfel activități secundare reglementate de coduri CAEN asociate sectorului petrolier, ceea ce îi face să se supună formal acestui impozit.

Care este cadrul legislativ?

Impozitul ICAS a fost introdus în 2024, conform Codului fiscal, aplicabil persoanelor juridice ce activează în sectoarele de petrol și gaze naturale cu o cifră de afaceri de peste 50 milioane de euro. Ulterior, Ordinul nr. 5433/2023 a definit codurile CAEN relevante pentru acest impozit.

Începând cu 31 ianuarie 2025, modificările aduse de Ordonanța nr. 3/2025 au inclus în mod explicit în Codul Fiscal codurile CAEN supuse ICAS, stabilind că anumite activități — precum vânzarea combustibililor solizi sau a produselor lubrifiante — sunt exceptate de la plata ICAS, atâta timp cât nu sunt activitatea principală a contribuabilului.

Care este situația practică?

Deși Ordonanța 3/2025 clarifică aspectele pentru anul 2025, pentru 2024, normele legale rămân interpretative, în special pentru firmele care desfășoară activități marginale conform codurilor CAEN indicate în Ordinul nr. 5433/2023. ICAS este perceput ca o excepție de la impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), avându-se în vedere două tipuri de situații:

• Firmele profitabile, care plătesc fie impozit pe profit (CIT) sau IMCA, dar unde IMCA nu depășește semnificativ nivelul CIT, ar simți o povară fiscală suplimentară în cazul în care s-ar introduce obligația de plată a ICAS pentru 2024.

• Firmele mai puțin profitabile sau în pierdere, care plătesc un IMCA semnificativ mai mare decât CIT, ar putea beneficia de aplicarea ICAS datorită cotei reduse (0,5% în comparație cu 1%).

Ministerul Finanțelor Publice (MFP) a comunicat că pentru 2024, obligația de plată a ICAS se extinde și la companiile care obțin venituri — chiar și marginale — din activitățile aferente codurilor CAEN vizate de Ordin. În această optică, impozitul ar fi datorat pe întreaga valoare a veniturilor, fără a ține cont de ponderea activităților asociate.

Ambiguități și interpretări posibile

Această abordare ridică îndoieli cu privire la legalitatea aplicării ICAS în 2024. În absența unei reglementări clare în Codul Fiscal, aplicarea impozitului printr-un ordin, care are o putere inferioară legii, ar putea fi considerată problematică, având în vedere principiul ierarhiei actelor normative și reglementările constituționale care preconizează că impozitele trebuie stabilite exclusiv prin lege.

Norma legală (art. 18^3 din Codul fiscal, versiunea pentru 2024) și scopul acesteia vizează în mod explicit impozitarea companiilor din sectorul petrol și gaze naturale. Aceasta se referă strict la „persoanele juridice care activează în sectorul petrolului și gazelor naturale”, fără a extinde obligația de plată și pentru alte entități comerciale care ar putea avea coduri CAEN similare. Din această cauză, un ordin al Ministerului Finanțelor, cum ar fi Ordinul nr. 5433/2023, nu poate schimba domeniul de aplicare al legii, ceea ce contravine principiului de ierarhie a actelor normative și prevederilor constituționale care impun ca impozitele să fie stabilite doar prin lege.

În plus, deși Ordonanța nr. 3/2025 are aceeași forță juridică ca Legea nr. 227/2015 care reglementează Codul fiscal și vizează oficial modificarea acestuia, se consideră că acest act normativ a fost adoptat pentru a corecta o prevedere anterioară considerată nelegală sau neconstituțională. Așa cum se indică în nota de fundamentare a acestei ordonanțe, produse precum combustibili solizi, naftalină și ulei de încălzire nu ar trebui să fie supuse impozitului ICAS. Totodată, unele coduri CAEN includ bunuri care nu aparțin sectorului petrolier, cum ar fi lemnele de foc, brichetele sau cărbunele, pentru care contribuabilii respectivi nu ar trebui să fie impozitați.

De asemenea, aplicarea universală a ICAS pe parcursul anului 2024 pentru toate firmele care au în obiectul de activitate codurile CAEN menționate în Ordin ar trebui evitata. Interpretarea aplicabilității codurilor CAEN necesită, adesea, evaluări individuale, cum ar fi analizarea tipului de comerț (cu ridicata sau cu amănuntul), capacitatea de a se încadra sub un alt cod CAEN sau interpretarea specifică a termenului „magazine specializate” dintr-unul dintre codurile CAEN menționate în Ordin, fiecare caz necesitând o evaluare individuală.

În concluzie, absența clarificărilor suplimentare face ca aplicarea ICAS în anul 2024 să rămână un subiect interpretabile. Pe de o parte, există opinia MFP conform căreia impozitul ar fi datorat de toate companiile înregimentate în codurile CAEN menționate în Ordin. Pe de altă parte, există argumente legale care susțin că aplicarea ICAS printr-un ordin nu ar respecta normele legislative și principiile constituționale.

În acest context, este esențial ca autoritățile să adopte o poziție clară și oficială, care să ofere contribuabililor siguranță juridică și predictibilitate, fie prin consolidarea interpretării legislative în vigoare, fie prin reconsiderarea aplicării ICAS în perioada anterioară modificărilor din 2025.

Articol susținut de PwC România