Moștenirea lui Michael Jackson: între copilăria eternă și comportamentele de prădător. Ce informații noi despre artist la 16 ani de la moartea sa?

Pe 25 iunie 2025 s-au împlinit 16 ani de la trecerea în neființă a lui Michael Jackson, coincizând cu mai bine de două decenii de la achitarea lui într-un proces legat de acuzații de abuz sexual asupra unui minor.

• „Este uluitor cum, timp de atât de mulți ani, nimeni nu a văzut nimic suspect în plăcerea unui bărbat de a împărtăși un pat cu copiii altora – chiar dacă acesta era un megastar.”

Recent a fost lansat documentarul „Leaving Neverland 2: Surviving Michael Jackson”, care continuă povestea din documentarul premiat „Leaving Neverland” (2019). Anul 2026 se preconizează a fi unul crucial.

În 2026, Wade Robson și James Safechuck (protagoniștii documentarelor lui Dan Reed) intenționează să deschidă proces împotriva administratorilor averii lui Michael Jackson, acuzându-i de complicitate la abuzurile acestuia. De asemenea, Lionsgate se pregătește să lanseze biopicul „Michael”, menit să revigoreze amintirea megastarului.

Abuzul sexual în contextul celebrității

Pe măsură ce avocații își pregătesc strategia, iar fanii așteaptă cu nerăbdare, e momentul să ne gândim, cu ocazia împlinirii a 16 ani de la dispariția Regelui Pop, la complexitatea înțelegerii abuzului sexual asupra copiilor, în special atunci când perpetratorul este o celebritate.

Fanii lui Michael Jackson, care l-au amenințat pe regizorul Dan Reed cu moartea (conform interviului său pentru The Guardian), susțin că Wade Robson și James Safechuck mint pentru câștiguri financiare.

Aceasta este și poziția administratorilor averii superstarului (MJJ Productions Inc. și MJJ Ventures Inc.), care nu au acceptat invitația lui Reed de a participa la al doilea documentar. În schimb, au reușit să elimine primul film din grila HBO, invocând o clauză de ne-defăimare asociată concertului din București din 1992.

Decizia HBO

În ciuda dezbaterilor ample generate de primul documentar în 2019, HBO a hotărât să nu producă și continuarea acestuia, lăsându-l pe Channel 4, care l-a difuzat în martie 2025, în colaborare cu Apple TV și YouTube.

După lansarea documentarului de la HBO din 2019, Oprah Winfrey a organizat o emisiune specială, susținând credibilitatea dezvăluirilor celor doi, în fața unei săli pline de victime ale abuzului sexual în copilărie; în contrast, partea a doua a filmului a fost primită cu reacții mixte din partea presei, unii întrebând de ce Reed nu a optat să aștepte până anul viitor.

Deși „Leaving Neverland 2” nu aduce noi dezvăluiri, își propune să țină viu subiectul, pregătind terenul pentru procesul din 2024.

Documentarul ilustrează parcursul celor două victime, Wade și James, care, din 2019, s-au confruntat cu o adevărată odisee judiciară pentru a obține dreptul de a se prezenta în instanță.

În 2017, cazurile lor au fost respinse pe motiv că era prea târziu (vinovatul murise), au făcut apel în 2018, au pierdut în 2020 și au mers la Curtea de Apel în 2023, obținând aprobarea pentru procesul programat pentru 2024, dar efectiv în 2026.

E greu de imaginat că cineva s-ar lupta atât de mult doar pentru câștiguri financiare.

„Credeam că e iubire”

Wade Robson afirmă în documentarul din 2019. Anumiți psihologi l-au văzut pe Michael Jackson ca un copil etern, asemănător lui Peter Pan, alții subliniază trăsăturile de prădător inteligent ale acestuia.

Acesta pregătește terenul pentru abuzuri și le acoperă, urmând un model similar cu toate victimele sale.

Psihologii au observat și monogamia lui Jackson: deși mereu înconjurat de copii, doar unul a fost cel mai apropiat. La un moment dat, se plictisea de aceștia (inclusiv de familia apropiată), căutând pe altcineva pe care să-l îmbrace tot ca el – un Mini Me.

Copiii simțeau o mare suferință atunci când apărea un nou venit, deoarece îl iubeau pe Michael.

Robson oferă în filmul din 2019 mărturii devastatoare despre dificultatea de a împăca disprețul față de acțiunile megastarului cu sentimentele pe care încă le are pentru el.

Meg Rich: „Se simt speciali, se simt văzuți”

Relația dintre un adult abuzator și un copil este complicată, deoarece victima primește mesaje contradictorii, iar astfel poate continua să nutrească sentimente pentru abuzator chiar și după ce devine conștientă de ceea ce s-a întâmplat.

În plus, „dacă abuzatorul este o persoană influentă care creează o legătură de atașament cu acești copii, el le va oferi validare și sprijin, dezvoltând o relație percepută ca fiind chiar mai importantă decât cea cu părinții. Aceasta se datorează, în parte, faptului că se simt speciali, observați și importanți – aspecte dorite de orice ființă umană,” a explicat psihologul clinician Meg Rich, după ce a vizionat filmul din 2019.

„Din prima noapte, Michael mi-a spus că mă iubește și că Dumnezeu ne-a adus împreună”, a relatat Wade Robson la emisiunea lui Winfrey din 2019. La rândul său, James Safechuck a fost impresionat de o ceremonie în care i-au schimbat inele, promițându-și: „Vom fi împreună pentru totdeauna”.

Momentul vindecării a venit pentru Safechuck și Robson atunci când copiii lor au ajuns la vârsta pe care ei o aveau când l-au întâlnit pe Jackson.

Wade Robson a început terapia după ce a început să aibă coșmaruri în care Jackson își agresa băiețelul, realizând în terapie că propriul său abuz era reflectat în acel vis (băiatul fiind, de fapt, el).

Un impact durabil

Revenirea în public a lui Robson l-a determinat pe Safechuck să se alăture, deși se lupta cu rușine și furie față de sine, simțindu-se „deconectat” de copilul care era și panică în fața posibilității de a fi expus.

Unul dintre motivele pentru care Robson și Safechuck au realizat târziu că iubirea era de fapt un abuz constă și în faptul că megastarul le comunica frecvent că, dacă ar dezvălui ceea ce s-a întâmplat, ar ajunge la închisoare pentru întreaga lor viață – și pentru el, și pentru Michael. Acesta este un abuz emoțional.

Când un copil de 7 sau 10 ani (vârsta lui Robson și Safechuck) accepe o relație sexuală cu cineva pe care îl consideră „Dumnezeu”, rezultatul poate avea consecințe pe termen lung. Victima are nevoie de mulți ani pentru a procesa rușinea și a recâștiga încrederea în sine și în alții, dar și pentru a înțelege că nu este vinovată că a iubit abuzatorul.

Ce nu înțeleg oamenii, spunea Oprah Winfrey, este că nu este vorba doar despre abuz, ci și despre „seducție sexuală”. Este implicat și ceea ce psihologia numește grooming, un proces calculat de seducție, care nu se limitează doar la victimă, ci și la cei din jurul ei – toți fiind subiecți ai unei atracții strategice, care îi convinge de bunele intenții ale abuzatorului, oferind o senzație de siguranță.

Un mic zeu

Dificultatea de a înțelege psihologia relației dintre un adult abuzator și un copil este amplificată de reticența multora de a accepta că superstarul Michael Jackson ar fi putut fi un prădător, având în vedere abuzul fizic și devalorizarea suferită de la tatăl său, chiar și atunci când a devenit celebru de la vârsta de 11 ani și a fost idolatrizat de public până la moarte.

Mulți se întreabă cine ar face asemenea lucruri cu riscul carierei sale, însă apropiații săi afirmă că el tindea să ignore sfaturile și avizările.

Psihologul american Kirk Honda a discutat într-un podcast despre incapacitatea lui Michael de a dezvolta relații cu adulți, ceea ce ar putea explica preferința sa pentru băieți. Având o mamă reticentă din punct de vedere sexual și un tată violent, care l-a obligat să cânte într-un club de striptease, Michael nu avea alte modele de atașament în afară de copii, conform psihologului.

Nu este surprinzător că a dezvoltat vitiligo și lupus, aceasta din urmă fiind, precum multe afecțiuni autoimune, provocată între altele de reprimarea emoțiilor.

Provocări în discutarea abuzurilor sexuale

Honda subliniază și diferențele dintre mentalitatea actuală și cea din anii '90, când ideea era că „pedofilii sar din tufișuri”, sau chiar și anii '80, când abuzurile sexuale erau un subiect rar atins.

Nici în prezent lucrurile nu sunt ideale, întrucât victimele abuzurilor sexuale frecvent evită să se prezinte public din cauza stigmatizării.

„Victimele se convin deseori că a fost ceva frumos și o iubire reciprocă. Simptomele abuzului devin evidente în timp, iar documentarul ilustrează acest lucru. Dacă la 19 ani afirmi că nu s-a întâmplat nimic, nu înseamnă că nu poți ajunge la un capăt extrem la 27”, afirmă Honda.

Singura putere de care dispun victimele constă în a vorbi deschis despre experiențele lor. În acest fel, pot riposta abuzatorilor. Aceasta ar reduce stigmatizarea, ar face autoritățile mai receptive și ar alerta părinții. Totodată, le-ar salva celor afectați 20 de ani de suferință și depresie.

„Implicările abuzului sexual în copilărie sunt extinse. Victimele se întreabă: «Unde este sprijinul meu? Cine îmi oferă siguranță? Pe cine pot să mă bizui?». Aceste experiențe le lasă cu senzația că sunt complet singure, că părinții nu le iubesc suficient, că ceilalți nu sunt de încredere, că sexualitatea este stranie și asociată cu dominație și subordonare”, mai afirmă Kirk Honda.

„Oricine se întreabă dacă a fost sau nu vorba de penetrare; problema este ce se întâmplă ulterior (…) Iar aici discutăm despre secrete, rușine, confuzie, vinovăție, depresie și, în final, colaps emoțional care afectează atât de mulți”, spune Oprah Winfrey, care a dezvăluit în 1986 că a fost victima unui abuz sexual în copilărie.

Drumul spre justiție

Este incredibil cum s-au trecut cu vederea întrebările legate de întâlnirile repetate ale unui bărbat cu copiii altora – chiar și în cazul unui megastar.

Mai mult, există o implicare activă din partea părinților sau angajaților, facilitând aceste întâlniri. Cu excepția primei întâlniri, spune astăzi Robson (dependența de mașină a lui Jackson a fost motivul), interacțiunile dintre el și star au fost organizate de personalul acestuia.

Avocații lui Wade și James – John C. Manly și Vince Finaldi (de la Manly, Stewart, Finaldi Lawyers, una dintre cele mai prestigioase firme de avocatură pentru victimele abuzurilor sexuale în SUA) explică în documentarul din 2025 că scopul nu este de a obține recunoașterea abuzului în instanță. „Ceea ce dorim să demonstrăm este că MJJ Productions Inc. cunoștea faptele,” afirmă avocatul John C. Manly.

Cum a prevenit procesul

Conform lui Vince Finaldi, prima victimă a lui Michael Jackson a fost o fetiță (băiețoasă) pe care a abuzat-o la mijlocul anilor '80, ulterior megastarul efectuând o înțelegere pentru a o compensa financiar.

O altă victimă a fost fiul unei cameriste de la Neverland, Jason Francia, care a fost și el plătit să rămână tăcut.

Procesul penal din 1993, care îl acuza pe Michael Jackson de abuz sexual asupra lui Jason Chandler, avea dovezi concrete, dar a fost abandonat după ce tatăl lui Chandler și avocații lui Jackson au ajuns la o înțelegere de 23 milioane de dolari în cadrul procesului civil care se desfășura concomitent.

Când alegi să închizi un caz prin intermediul unei compensații financiare, acea acțiune denotă o culpabilitate.

În cele din urmă, Finaldi s-a retras din caz, explicând că asista la erodarea psihologică a victimelor abuzurilor sexuale: „Pierd câțiva clienți în fiecare an pentru că se sinucid sau mor din cauza unor boli cauzate de alcool sau droguri.”

De ce victimele aleg tăcerea

Locul lui Finaldi a fost ocupat de John Carpenter, care i-a declarat regizorului în 2024, înainte de stabilirea datei procesului, că avocații companiilor MJJ Productions vor solicita timp suplimentar pentru a construi cazul. Astfel, procesul a fost stabilit pentru noiembrie 2026.

Carpenter a adăugat că scopul principal al companiilor lui Michael Jackson este de a genera profit din muzica sa, făcând astfel expunerea adevărului despre acțiunile megastarului o problemă incomodă.

Reclamarea abuzului de către Wade Robson și James Safechuck a venit după o declarație anterioară în instanță în care susțineau că Michael Jackson nu le-a făcut nimic, asemeni și actorului Macaulay Culkin și altor persoane.

Această alegere este ușor de înțeles. Să trăiești cu un astfel de secret nu este ușor, iar există un moment în care decizi să-l expui. Sau poate decizi să nu-l dezvălui niciodată.

Revelația care schimbă totul

În 2021, când Olga Lucovnicova a câștigat Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin cu scurtmetrajul documentar „Nanu Tudor”, despre unchiul care a abuzat-o sexual în copilărie, am avut ocazia să discut cu ea pentru „Libertatea”. Abordarea sensibilă a subiectului m-a determinat să dezvălui, pentru prima dată în public, un secret pe care îl uitasem de 35 de ani.

Într-un articol ulterior, am scris despre chiriașul Mocanu și despre abuzurile sale asupra mea, amintindu-mi foarte puțin. Printre comentarii, a fost și cel al unei cititoare: „De-abia acum începe greul”. La acea vreme, nu înțelegeam; credeam că procesul de vindecare începe și se încheie odată cu expunerea adevărului. Primul om căruia îi povestisem a fost o terapeută, în 2019. Nu conștientizam gravitatea incidentului, considerând că nu m-a afectat profund – dovada fiind că aproape l-am uitat.

Să nu te definească trauma

Abia din anul trecut am început realmente să lucrez la subiect, atât individual, cât și în terapie, și acum realizez cât de dificil este să identifici și să separi emoțiile, să nu te învinovățești, și să nu folosești raționamentele adulte asupra copilului care erai.

Nu regret că am ieșit public, dar nu vreau să fiu definită de trauma mea, așadar, pot înțelege atât persoanele care aleg să vorbească despre abuzuri, cât și cealaltă parte, care poate nici nu conștientizează încă.

Pe lângă impactul negativ al unui abuz sexual, trebuie să recunoaștem și câteva aspecte pozitive: creșterea empatiei, reziliențe, creativitate, anduranță, simțul dreptății, și convingerea că ai trecut prin dificultăți și ai supraviețuit senzației de ură.

Mișcarea #MeToo și asumarea publică a multor victime ale abuzului sexual (fie că a avut loc în copilărie sau nu) pot influența semnificativ procesul de anul viitor. Poate că este momentul să abordăm această epidemică în mod direct printr-un proces emblematic.

Biopicul „Michael”

Conștienți de importanța judecății de anul viitor, moștenitorii megastarului sunt atenți la detalii. Lansarea biopicului „Michael”, regizat de Antoine Fuqua și produs de Lionsgate, a fost amânată din octombrie 2025 pentru anul 2026. Se pare că Jordan Chandler, care l-a acuzat pe Michael Jackson de abuz sexual în 1993, a refuzat colaborarea cu producătorii, motiv pentru care unele scene trebuie refilmate.

Deși realizatorii afirmă că filmul nu va evita controversa legată de abuzurile sexuale ale lui Jackson, au decis să împarte filmul în două părți, astfel încât în 2026 să fie lansată o primă parte ce va urmări viața megastarului până în anii '80, înainte de declanșarea scandalurilor.

Acceptarea suferinței ca etapă esențială

Pentru cei care au suferit abuzuri sexuale sau traume majore, iată un sfat valoros dintr-un recent articol publicat în The Guardian, sub titlul „Teribile întâmplări au loc în viață – dar se poate recupera”:

„Este esențial să recunoști suferința și să îi faci față, nu să fugă de ea. Chiar dacă nu controlăm circumstanțele, când ne permitem să experimentăm întreaga suferință, durere și doliu, putem regăsi compasiunea pentru noi înșine și pentru ceilalți.”

De asemenea, aș considera important să adăugăm, că uneori victimele devin abuzatori, alegând calea mai simplă – să transfere suferința asupra altora în loc să o vindece în interiorul lor.

În 2015, muzicianul Gary Glitter a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru abuzuri sexuale asupra unor fetițe, după ce anterior a servit patru luni de închisoare pentru posesia a mii de imagini compromițătoare. Deși aceste fapte sunt greu de imaginat în contextul unei cariere, Michael Jackson, deși este subiectul multor controverse, rămâne cu statura legendară.

În ciuda faptului că exemplul lui Gary Glitter este cunoscut ca o reprezentare a abuzului ce se transmite de la părinți la copii, megastarul continuă să atragă atenția și să genereze profit.