Recomandări de la medicul pediatru: „Primul pas după o înțepătură de insectă este curățarea zonei afectate cu apă și săpun.” Cum să acționăm corect după înțepături de țânțari, căpușe sau albine

Cele mai multe înțepături sunt inofensive, dar există și riscuri de complicații severe, precum infecții, reacții alergice sau boli transmise de insecte. Este esențial să intervenim corect, să fie observate semnalele de alarmă și să clarificăm miturile dăunătoare. Acest articol, bazat pe sfaturile medicale ale dr. Raluca Bidiga, un pediatru calificat în endocrinologie pediatrică și urgențe, oferă părinților o resursă valoroasă pentru a reacționa rapid și cu responsabilitate în situații frecvente.

Insectele, cum ar fi țânțarii, albinele, viespile și căpușele, fac parte din viața de zi cu zi a copiilor, mai ales în perioada verii. În timp ce majoritatea mușcăturilor sunt inofensive, există situații ca infecțiile, reacțiile alergice sau boli grave, precum Lyme sau encefalita. Conform standardelor actuale de pediatrie, este vital să se intervină rapid, să se facă o evaluare riguroasă și să se înțeleagă semnalele de gravitate.

„Primul pas după o înțepătură de insectă este: curățarea zonei afectate cu apă și săpun, aplicarea unei comprese reci și monitorizarea apariției reacțiilor sistemice”, atenționează pediatrul. Această acțiune simplă și rapidă poate preveni complicațiile.

Intervenția corectă după înțepăturile de insecte

În cazul înțepăturilor de albină sau viespe, reacția promptă și corectă este crucială. Dacă acul este vizibil, acesta trebuie îndepărtat cu grijă prin răzuire, utilizând unghia sau un card de plastic, fără a utiliza penseta sau a presa zona afectată, pentru a evita descărcarea unei cantități suplimentare de venin. „Este important de menționat că doar albinele își lasă acul în piele, în timp ce viespile nu. După ce acul este îndepărtat și zona este curățată cu apă și săpun, urmată de o compresă rece, trebuie să monitorizăm copilul timp de cel puțin 30-60 de minute pentru a observa posibile reacții sistemice”, detaliază medicul.

Reacțiile pot varia în funcție de insecta responsabilă. „Înțepăturile de țânțar provoacă, de obicei, doar mâncărime și ușoară umflare locală, în timp ce înțepăturile de albină sau viespe pot duce la reacții alergice severe. Mușcăturile de păianjen, deși rareori periculoase în Europa, pot genera inflamații locale”, explică dr. Raluca Bidiga. În cazul copiilor cu afecțiuni anterioare – cum ar fi alergii sau probleme respiratorii, endocrine sau hematologice – reacția organismului poate fi exagerată, necesitando o atenție sporită.

Este contraindicat să frecăm zona afectată, să aplicăm creme cu cortizon fără recomandarea medicului sau să administrăm medicamente înainte de o evaluare clinică. Dacă apar reacții severe, cum ar fi urticaria generalizată, edemul facial sau dificultățile de respirație, este necesară administrarea imediată de adrenalină, întrucât acestea indică o reacție anafilactică, o urgență medicală semnificativă.

Cum tratăm înțepăturile și ce soluții aplicăm

Aplicarea promptă și corespunzătoare a tratamentelor validate poate transforma o înțepătură enervantă într-un incident minor. Medicii pediatri recomandă:

• Compresă rece și curățare cu apă și săpun – esențiale pentru toate tipurile de înțepături.
• Antihistaminice orale (loratadină, cetirizină): utile pentru reacții ușoare sau moderate. „Se poate administra un antihistaminic oral, care este sigur în doze pediatrice, dar este indicată consultarea medicului. NU administrați mai multe antihistaminice simultan sau în doze duble preventiv”, atrage atenția medicul.
• Creme cu hidrocortizon 1% sau calamină pentru mâncărime, doar la recomandarea medicului.

Infecțiile secundare: când o înțepătură poate deveni periculoasă

Copilul mustrat de o insectă trebuie monitorizat timp de 24-72 ore. Semnele de alarmă includ apariția unui edem rapid (>10 cm), roșeață extinsă, căldură locală, secreții purulente, febră sau ganglioni inflamați.

• Infecție bacteriană (celulită, impetigo)
• reacții sistemice

Dacă inflamația depășește 10 cm sau apar simptome precum roșeață extinsă, secreții purulente, febră sau ganglioni inflamați, este imperativ să se consulte medicul.

„O înțepătură aparent banală devine îngrijorătoare atunci când observăm o creștere rapidă a inflamărilor (peste 10 cm), căldură locală intensificată și roșeață extinsă, eventual secreții purulente – semnele unei infecții bacteriene secundare – febră, letargie sau ganglioni inflamați în zonele adiacente, dar și semne de alergie severă, cum ar fi urticaria generalizată, edem facial ori laringian, dificultăți respiratorii – astfel de cazuri constituind o urgență medicală absolută”, subliniază medicul pediatru. În aceste situații, pot fi prescrise antibiotice orale sau topice.

Alergii și șoc anafilactic: când este necesară adrenalina

În cazul înțepăturilor de albine sau viespi, reacțiile pot evolua rapid. Copiii cu alergii cunoscute ar trebui să aibă la dispoziție nu doar medicația necesară, ci și un plan de acțiune clar, comunicat tuturor celor care au grijă de ei – părinți, profesori, antrenori sau bunici. Adrenalina (epinefrina) este crucială în cazurile de anafilaxie. Aceasta reprezintă o intervenție esențială.

„Semnele care indică necesitatea administrării imediate a adrenalinei includ urticaria generalizată, umflarea feței, dificultățile respiratorii sau confuzia. Doza standard este de 0,15 mg pentru copiii cu greutatea sub 25 kg și 0,3 mg pentru cei care depășesc acest prag. EpiPen-ul trebuie să fie întotdeauna la îndemână și administrat fără întârziere în caz de reacții severe. Se injectează în coapsă, chiar și prin haine, dacă este necesar. După administrare, chiar dacă simptomele începe să dispară, se impune contactarea serviciului de urgență 112. Numai după stabilizarea stării copilului se pot administra antihistaminice sau corticosteroizi sistemici, dar sub supravegherea medicului”, adaugă dr. Raluca Bidiga.

Ce trebuie să facem în cazul mușcăturilor de căpușă

În cazul mușcăturilor de căpușă, timpul este esențial. Potrivit dr. Raluca Bidiga, „extracția căpușei ar trebui să aibă loc în primele 6-12 ore de la prindere”. După acest interval, riscurile de transmitere a bacteriei Borrelia burgdorferi, responsabilă pentru boala Lyme, cresc semnificativ. În unele cazuri, transmisia altor agenți patogeni, precum virusul encefalitei de căpușă, poate avea loc chiar mai devreme.

Dacă, în timpul extragerii, o parte din căpușă – de obicei capul sau aparatul bucal – rămâne în piele, nu trebuie folosite instrumente nesterile sau metode improvizate, precum ace sau pensete inadecvate. Dr. Bidiga avertizează că „intervenția cu obiecte necorespunzătoare crește riscul de infecție locală”. În aceste situații, părinții pot alege fie să aștepte eliminarea spontană a fragmentului, fie să se adreseze unui serviciu de chirurgie pediatrică, unde îndepărtarea se face în condiții sterile.

După o mușcătură, primul pas ar trebui să fie consultarea medicului de familie sau pediatrului, în special dacă extracția a fost completă și a avut loc rapid. În cazul în care au trecut mai mult de 24 de ore până la extragere, căpușa era de dimensiuni mari sau copilul dezvoltă simptome sistemice, este recomandat un consult de specialitate, în special în cadrul serviciilor de boli infecțioase sau pediatrie. „Antibioticul profilactic se recomandă doar în cazuri clar definite de ghiduri”, subliniază dr. Bidiga, evidențiind că decizia trebuie să se bazeze pe vârstă, greutate și istoricul medical al copilului.

Ce monitorizăm la copilul mușcat de o căpușă

Monitorizarea copilului după mușcătură este la fel de critică ca intervenția inițială. Timp de patru săptămâni, părinții trebuie să fie atenți la apariția simptomelor precum erupțiile circulare caracteristice (eritem migrator) cu diametrul de peste 5 cm, febră, dureri articulare, oboseală accentuată sau orice semne neurologice. Acestea pot indica prezența bolii Lyme sau a altor infecții transmise de căpușe.

Antibioticele în cazul mușcăturilor de căpușă: când sunt necesare?

După o mușcătură de căpușă, întrebați adesea despre necesitatea administrării unui antibiotic profilactic. Dr. Raluca Bidiga subliniază că „antibioticul profilactic se recomandă doar în cazuri bine definite de ghiduri”. Așadar, nu toți copiii mușcați de o căpușă necesită tratament antibiotic imediate.

Există, totuși, situații specifice în care se poate prescrie o doză unică de antibiotic: în cazul unei căpușe din specia Ixodes, atașate mai mult de 36 de ore, extracția efectuată în maximum 72 de ore de la detecție și în zonele cu prevalență mare a Borrelia (peste 20%). În aceste circumstanțe, se poate administra o doză unică de doxiciclină de 4,4 mg/kg, conform recomandărilor internaționale.

În toate celelalte situații, copiii sunt doar monitorizați clinic timp de patru săptămâni. Așa cum menționează dr. Bidiga, decizia privind tratamentul sau urmărirea se bazează pe mai mulți factori – vârsta copilului, greutatea, sănătatea generală și momentul exact al extracției. Automedicația sau inițierea tratamentului la insistența părinților, fără consult medical, nu este recomandată și poate complica diagnosticul ulterior.

Cele mai comune mituri despre înțepăturile de insecte. Ce trebuie să evităm

Există gesturi care, deși frecvent întâlnite, sunt profund greșite. În cazul înțepăturii de căpușă: „Nu aplicați uleiuri, benzină, vaselină sau alte substanțe – acestea nu omoară căpușa, ci o fac să secrete o cantitate și mai mare de salivă și, eventual, agenți infecțioși”, avertizează medicul.

De asemenea, este inutil și chiar dăunător să duci căpușa la un cabinet veterinar pentru teste: „Aceste teste sunt costisitoare, rezultatul durează zile și, în plus, faptul că insecta este purtătoare de Borrelia nu garantează că aceasta va și transmite infecția.” Decizia privind tratamentul sau profilaxia trebuie să fie lăsată exclusiv la aprecierea medicului, bazată pe ghiduri locale și evaluări clinice.

Un gest aparent simplu, dar crucial în cazul înțepăturilor de albină, este metoda de îndepărtare a acului rămas în piele. Dr. Raluca Bidiga subliniază că „nu trebuie să strângem acul cu degetele sau penseta, deoarece acesta poate elibera o cantitate suplimentară de venin în piele”. Extracția corectă se face prin răzuire delicată, utilizând unghia sau un card de plastic, glisând ușor pe piele în direcția acului. Această acțiune simplă poate preveni reacții locale severe sau complicații alergice.

Pregătirea pentru vară: Ce includem în trusa medicală pentru înțepături de insecte

Pentru a asigura ieșiri sigure și fără incidente majore, fiecare familie ar trebui să aibă la dispoziție o trusă medicală bine pregătită, în special pe timpul verii. Dr. Raluca Bidiga recomandă ca această trusă să conțină elementele esențiale pentru intervenții rapide în caz de înțepături de insecte, răni minore sau reacții alergice.

„O trusă bine pregătită ar trebui să conțină un dezinfectant, cum ar fi betadina sau clorhexidina, comprese sterile și plasturi, spray cu gheață, antihistaminice orale și, dacă este cazul, o cremă cu corticosteroid, dar doar la recomandarea medicului”, explică dr. Bidiga.

Este, de asemenea, important să avem la îndemână o pensetă cu vârf subțire, utilă pentru extragerea corectă a căpușelor, și un autoinjector de adrenalină (EpiPen) pentru copii cu alergii cunoscute. Această dotare minimă nu înlocuiește intervenția medicală, dar le oferă părinților posibilitatea de a gestiona primele momente critice până la ajutorul specializat.